Postat pe 17 iunie 2007 în Predici

Una dintre temele fundamentale ale Evangheliei sfantului Luca este manifestarea lui Isus care ii mantuieste pe pacatosi. Astfel el se proclama Dumnezeu, deoarece in constiinta iudeilor, numai Dumnezeu poate ierta pacatele. „Pacatul consta in refuzarea comuniunii cu Dumnezeu si distrugerea poporului adunat de Dumenzeu; a ofensa pe Dumnezeu inseamna instrainarea omului”. Pacatul este moartea omului, pentru ca refuzandu-l pe Dumnezeu, se refuza „izvorul vietii”. Orice sclavie, foame, saracie, vointa de distrugere, razbunare, sunt semnele vizibile ale pacatului.
Prima lectura: David se caieste si este iertat, pentru ca s-a aratat disponibil fata de cuvantul lui Dumnezeu vestit de profet. Cuvantul lui Dumnezeu nu ne este de folos numai pentru o invatatura, ci si pentru a fi corectati si educati la adevarat dreptate.
A doua lectura: fragmentul liturgic de azi ne transmite un principiu fundamental al bisericii primare: numai credinta ne mantuieste, adica ne face sa intram in domeniul ,antuirii, si justificarea ne face sa murin cu Cristos, care ne daruieste viata lui. A accepta alte cai de mantuire, ca aceea a faptelor nerealizate in Cristos, inseamna a spune ca Cristos a murit in zadar.
Evanghelia: Isus este prezentat ca Mesia, care vindeca tot omul. Centrul acestui fragment este afirmarea cu autoritate a lui Cristos: „Ii sunt iertate pacatele pentru ca a iubit mult.” Sunt puse in evidenta doua purtari, cea apacatoasei si a farizeului. Prima reprezinta o intalnire de iubire si de iertare si prin credinta primeste mantuirea. Farizeul, care se crede drept fata de Dumnezeu, se bazeaza numai pe faptele sale. Dar mantuirea apartine numai celui sarac si cu inima plina de iubire fata de Dumnezeu.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>