Postat pe 16 martie 2003 în Predici

Ni se intampla tuturor: o debusolare,durerea care bate la usa, anumite incercari prea grele, faptul de a nu mai intelege de ce traim si incotro ne indreptam.Uneori suntem ispititi cu descurajarea si pesimismul.

Lecturile pe care le-am ascultat sunt la obiect:ne-au prezentat doua situatii de criza, de debusolare, de frustrare.Ele provin din experienta religioasa a poporului ales;poate ca sunt greu de descifrat si de interpretat in nucleul lor istoric, dar sunt pline de semnificatii si dezvoltari pentru credinta noastra.

In realitate acele situatii de neprevazut sunt luminate, protagonistii au descoperit un plan mult mai mare decat al lor, planul lui Dumnezeu si l-au acceptat.

Sa vedem mai intai aventura lui Avram, cu 1850 de ani, mai inainte de Cristos, Pastor nomad din regiunea Ur, din Golful Persic.

Avram isi avea planurile sale omenesti, ca toti oamenii din aceasta lume.Dar Domnul avea alte planuri pentru el.Ne vine in minte acel proverb arab foarte interesant care spune:”Conducatorul caravanelor de camile isi face planurile sale, totusi si camila…”.

Astfel Avram a auzit chemarea Domnului de a merge in Tara Promisa, a traverdat asa numita Semiluna Fertila, lunga fasie de pamant cuprinsa intre cele doua fluvii, si a mers in Palestina, tara necunoscuta lui, printre oameni straini.

Intre timp anii treceau, sotia lui ,Sara,era sterila si pe deasupra si batrana.A continua sa mai spere in a avea urmasi era absurd.Si totusi, impotriva oricarei sperante omenesti, li s-a nascut Isac.Nu era mult, un singur fiu, dar putea totusi constitui inceputul acelei descendente nemarginite.Si iata o noua porunca a Domnului, imprevizibila, contradictorie, absurda:”Jertfeste pe fiul tau ca ardere de tot pe muntele pe care ti-l voi arata „.

La aceasta porunca, sensibilitatea noastra moderna se revolta.Astazi se aduc pe lume putini copii si sunt foarte ocrotiti.In schimb in acea zona, si in acel timp, jertfele omenesti erau un fapt cat se poate de normal.

Ne putem imagina cu cata neliniste nu s-a decis Avram sa asculte de aceasta porunca.Dar a ascultat.Stim continuarea episodului.Domnul i-a oprit mana.Iar noi am invatat din acest episod ca, diincolo de aparente, Dumnezeu prin aceasta istorie, refuza si dezproba jerfele omenesti, in schimb cerea, ca semn al iubirii, adeziunea credintei.Si nu numai.Domnul extinde promisiunile facute lui Avram:”Prin tine se vor binecuvanta toate neamurile pamantului, pentru ca ai ascultat de glasul meu.”Acum planul lui Dumnezeu nu mai cuprinde numai descendenta acestui om, dar devine binecuvantare pentru toate popoarele pamantului.

Intr-adevar binecuvantarea vine prin urmasii lui Avram.Aceasta binecuvantare, pentru noi are un nume:Mesia, Isus, descendentul lui Avram.In felul acesta, asteptarile pur umane ale patriarhului nu s-au risipit in van, dar Domnul le-a absorbit intr-un plan mai amplu.Le-a proiectat in planul spiritual, al credintei, al mantuirii universale.

Si acum iata-i si pe apostoli impreuna cu Isus.Si ei aveau planuri omenesti.Poate ca prea omenesti.Asteptau un Mesia care-l va elibera pe Israel de stapanirea romana si va face din el natiunea cea mai puternica din lume.Dar Isus nu vorbea despre maretia pamenteasca, dimpotriva le spunea ca va sfarsi de mana dusmanilor sai care-l vor ucide.Ce mare deziluzie pentru apostoli!Isus spunea de asemenea ca va invia, dar cand vorbea despre aceasta deja apostolii nu-l mai urmareau.Cu un Mesia infrant nu mai stiau cum sa procedeze.Si se gandeu sa renunte la Isus.

In felul acesta episodul Transfigurarii poarta amprenta unui fel de supliment pe care Isus il ofera apostolilor, pentru a le ridica moralul.Vazandu-i indurerati, intr-o zi Isus i-a chemat pe Petru, Iacob si Ioan si i-a luat cu sine pe varful unei coline, muntele Tabor.

Chiar daca somnorosi, ei merg si iata acel ceva neprevazut:”In timp ce se ruga, fata lui s-a schimbat, iar hainele sale au devenit albe si stralucitoare.”

Asadar pentru un moment Isus a permis sa se vada divinul pe care el, Fiul lui Dumnezeu, il purta inchis in sine.Iar Petru a trait profund acea experienta unica.A ramas asa de uimit incat nici nu stia ce spunea sau facea.Voia sa faca trei corturi si sa ramana pentru totdeauna acolo.

Dar iata din acel moment a prins curaj, s-a intarit. Nu a mai avut dubii.

Astfel incat Isus a putut sa-i incredinteze complet planul sau:”Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea”.

Iar Petru va ramane credincios Domnului pana la moarte.

Asadar, Petru si apostolii au crezut in Isus.Nu era usor pentru ei sa inteleaga ceea ce s-a intamplat, dar si-au dat seama ca planul Domnului era mai vast decat al lor, ca trebuiau sa se gandeasca nu la o imparatie pamanteasca, la baza careia sa stea puterea militara si impozitele de perceput, dar la o imparatie spirituala, intemeiata pe capacitatea de a darui si de a iubi.

Si au descoperit ca planul lui Dumnezeu referitor la omenire este intr-adevar mare, ca merita sa fie primit, sa traiesti in el, sa te pierzi en el.

Am analizat istoriile unor oameni impicati in experiente religioase profunde, semnate in desfasurarea lor de crize nelinistitoare.Mai intai erau indoielnici, perplecsi, nelinistiti.Apoi s-au deschis la planul lui Dumnezeu si au recapatat incedere si curaj.

Sa revenim la noi.Uneori privim in jur debusolati, nelinistiti, preocupati de situatia noastra personala, familiala, pentru ceea ce se intampla in lume.Intalnim un tablou prea putin incurajator:dificultati in economia mondiala, coruptie, somaj, mafie, drguri, atentate, SIDA.Multa lume traieste in intuneric din cauza disparitiei valorilor umane si crestine.

Insa crestinul chiar daca vede, constata toate acestea, el nu este debusolat.Prin credinta, stim ca exista un plan al lui Dumnezeu cu privire la fiecare dintre noi.Un plan pozitiv, senin, care ne da increderea si vointa de a trai si inca de a trai bine.

In acest timp al Postului Mare, timp de convertire a sufletului, sa-i cerem Domnului curajul de a trai dupa inima sa.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>