Postat pe 11 octombrie 2014 în Noutăţi

Încheierea Congresului Misionar Național: rugăciunea și misiunea!
Congresul Misionar s-a încheiat (pe 10 octombrie). Sau deschis însă orizonturi noi și o dorință de bine, mai corect spus s-a trezit un spirit nou și o conștiință misionară, în special, la nivel bisericesc. Întreaga Biserică Catolică înțelege dimensiunea sa misionară orientându-se nu numai spre popoarele “păgâne” dar și spre proprii fiii și fiice care, deși botezați, nu mai văd rostul practicii creștine. Devine tot mai imperativ ca să se acorde atenție “oiței cele pierdute” în timp ce, cei interesați, se preocupă cu înverșunare de cele nouăzecișinouă din staul. În acest context, s-au analizat perspectivele misiunii ad gentes ținând cont așadar și de necesitățile actuale ale bisericilor din țările care mai până ieri fuseseră un stindard al creștinătății și care au fost dintotdeauna creștine. Iar acolo unde nu prevalează puterea financiară ca sprijin pentru a împlini misiunea de evanghelizare se poate face la fel de mult prin rugăciune pentru succesul misiunilor și întărire spirituală pentru misionari. Luând în considerație fie neamurile care nu au auzit de Cristos niciodată, fie membrii acelor popoare care au fost creștine dar care nu mai cred în Cristos. Interesează pe cineva de la Sfânta Cruce tema misiunilor? Are de a face Parohia Sfânta Cruce cu misiunile? Sprijinul financiar al acestei parohii pentru misiunile din Kenia si pentru misionari este considerabil dar … ca Biserică mai are ceva de spus? Da! … și mult! Ridicând ochii de pe harta Bucureștiului si a Arhiepiscopiei de București vedem că Biserica este mult mai largă. “Nu numai că putem și noi românii să-i ajutăm pe cei care sunt mai săraci decât noi”, așa cum remarca un participant la Congres, dar observăm că ne putem uita la nevoile Bisericilor locale catolice și ne putem manifesta solidaritatea și, nu în ultimă instanță, grija. Nu suntem singuri! și nu trăim doar pentru noi! Si Isus, nu s-a gândit (numai) la el! Tot ce a făcut nu a făcut-o pentru el ci pentru noi toți. Biserica este misionară — căci dacă nu este misionară nici nu poate fi Biserică — și acest aspect este o responsabilitate a ei și o coresponsabiliate a noastră. În Romania, înainte ca noi să mergem și să fim instrumente ale evanghelizării alții au fost înaintea nostră cu mult, foarte mult timp înainte. Am primit iar acum și noi putem să dăruim: mai mult decât o monedă putem să oferim spijinul nostru spiritual asemenea sfintei Tereza a Pruncului Isus care nu a fost niciodată într-o țară de misiune dar care a devenit Patroana Misiunilor prin jertfa spirituală oferită pentru misiuni și misionari.

Într-o emisiune radio din Vatican, un părinte predicator i-a identificat pe Apostoli drept “ucenici pe calea crucii in urma lui Cristos”. Unul dintre aceștia, sosit mai târziu, și anume Sfântul Paul, odată ce l-a descoperit pe Mesia Răscumpărătorul, s-a hotărât să nu țină această lumină “sub obroc ci să o pună în sfeșnic ca sa lumineze toată casa”. De aceea este și numit apostol al neamurilor. Putem să ne bucurăm foarte mult de propria credintă și să ne incredințăm lui Dumnezeu, zilnic, din toata inima, dar dacă nu spunem nimănui și nu impărtășim bucuria noastră atunci …? Dacă Sfântul Paul s-ar fi retras ca pustnic „in chilia și taina inimii sale” cine ar mai fi auzit de Cristos.

O viziune misionară înseamnă a privi lucrurile ca făcând parte dintrun context mai larg. Sunt locuri in care oamenii sunt însetați de Dumnezeu dar nu are cine să meargă să le spună adevărul. Sunt oameni devotați care duc altora lumină iar acestia trebuie susținuti ca din cauza greutății muncii lor să nu cadă pe drum prea devreme: s-ar putea imbolnăvi sau din cauza uzurii să ceară repatrierea sau in cel mai rău caz, nefiind incurajati, sa-și frângă spiritul de dăruire. Simplul fapt de a fi uniți in rugaciune și de a le sta alături in munca și daruirea lor misionară prin simpatia noastră, prin gândul nostru, prin rugăciunea noastră le oferă un suport moral de neinchipuit. Cea mai mare tragedie a cerșetorilor autentici este aceea de a nu fi băgați in seamă și de a trăi singuri și abandonați: îi costă mai mult decât sărăcia! Iată la ce efect dezastruos poate ajunge cel care nu este luat în seamă. Deși diferită de soarta acestora, un misionar lăsat singur poate experimenta in sufletul lui incercări cu trăiri asemănătoare care, în timp, îi poate sugruma elanul și spiritul de sacrificiu.

Generozitatea inimii lor, puterea de sacrificiu și maturitatea lor spirituală este de neprețuit. Ei au ințeles că misiunea înseamnă dăruire și înțelegând ce înseamnă dăruire, în special dăruirea credinței, îi putem ințelege și pe ei. Reușim astfel să le stăm alături cu gândul nostru, cu prezența noastra spirituală și suportul moral. Fără a fi prezenți in misiune, suntem in comuniune cu ei și, practic, suntem împreună cu ei și alături de ei.

Aceasta a fost tematica Congresului Misionar Național, ce a avut loc la mănăstirea călugărilor carmelitani de la Ciofliceni (Snagov) în perioada 7 – 10 octombrie 2014 și care a avut motoul „Doamne mărește credința nostră”. Momentele cheie ale acestei întâlniri au fost cele cinci conferințe: 1. Rădăcini misionare pe teritoriul României (Pr. Alois Moraru); 2. Fundamentul biblic al misionarismului ad gentes (Pr. Alois Bulai); 3. Despre copilăria misionară (Pr. Florin Sescu); 4. Cultura misionară din Kenia (Pr. Eugen Blaj) și 5. Importanța activității misionare (Ep. Német László, SDV). Aceste conferințe au prevăd mult spațiu schimbului de idei prin întrebări si răspunsuri, au fost presărate cu ateliere de lucru și prezentarea operelor misionare pontificale și diecezane iar întreaga activitate a fost fondată pe momentele de rugăciune. Participarea vizează înțelegerea operelor misionare din întreaga Biserică Catolică, cunoașterea activităților misionare existente în România si angajarea Bisericii Catolice din România în munca misionară.


Fotografia îi prezintă pe preoții misionari, seminariștii si voluntarii prezenți în Dieceza de Marsabit (Kenia) în 2014. De la dreapta la stânga: Teodora (voluntară), Vali (seminarist Diec. de Iași), Pr. Cristian Pișta (Arh. de București, Pr. Eugen Blaj (Diec. de Iași), Pr. Isidor Mîrț (Diec. de Iași), Vaaleriu (seminarist Diec. de Iași), Pr. Florin (Arh. de București) și Vali seminarist din Diec. de Iași (care nu se vede, fiind în spatele aparatului de fotografiat)

Pr. Florin Bejenaru

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>