Postat pe 17 august 2014 în Articole

O vreme am stat chiar vis-à-vis de Biserica Sfânta Cruce, pe atunci vedeam pe geam doar o casă frumoasă, în interiorul căreia era o capelă mică. Sub ochii mei a început să se contureze Biserica Sfânta Cruce, cea pe care o vedem azi cu toţii.

Dimineaţa, când mă sculam, mă uitam pe geam şi vedeam un furnicar de oameni agitându-se în jurul unei schele. Seara, înainte să merg la culcare, priveam din nou pe geam şi mirată îmi spuneam: Uite a mai crescut un pic!…

Fără voia mea am intrat şi eu în această construcţie când, la puţin timp, am început să merg la Sfânta Liturghie împreună cu viitorul meu soţ. Aşa am reuşit să văd şi din interiorul bisericii cum creşte construcţia ei spirituală.

Primii preoţi pe care i-am cunoscut au fost pr. Cornel şi pr. Ieronim (Jerom), care pentru mine au fost şi primii îndrumători în viaţa mea de creştină, aşa încât în momentul în care au plecat la studii în Italia, aproape că nu concepeam Biserica Sfânta Cruce fără dânşii. Pentru că noi crescusem împreună: Sfânta Cruce, credinţa mea şi strădania lor în a-L sluji pe Dumnezeu şi a definitiva construcţia, pictura şi totul până la cele mai mici detalii a ceea ce avea să fie Biserica Sfânta Cruce.

Aici a fost oficiată căsătoria mea, a fost botezat şi băieţelul nostru, aici m-am bucurat crescând în drumul meu spiritual.

Între timp m-am mutat din acel apartament, dar deşi acum locuiesc mai departe, aparţin tot de Sfânta Cruce şi recunosc că mi-a fost dat să întâlnesc preoţi deosebit de pregătiţi şi plini de har, de la care am învăţat multe lucruri şi am reuşit să cresc în credinţa în Dumnezeu, ca pr. Gabi, pr. Ionel, pr. Edi, pr. Marius, pr. Robert …

Dacă la început nu mergeam la liturghie ci doar mă rugam acasă la mine, de obicei seara, acum nu mai concep viaţa mea fără biserică, fără Liturghie, fără predică, fără Sfânta Impărtăşanie, fără întâlnirea şi comunicarea cu Isus Cristos, fără prieteni.

Acum când Biserica Sfânta Cruce împlineşte şapte ani, o văd mai frumoasă ca oricând pentru că în toţi aceşti ani a crescut în interiorul ei pas cu pas, preot cu preot, enoriaş cu enoriaş, în fiecare clipă, în fiecare minut, în fiecare an, ajungând acum o biserică reper în Bucureşti.

Şi toate aceste lucruri la un loc arată că tot ce se întâmplă acum la Biserica Sfânta Cruce este o strădanie a tuturor celor ce aparţin de această biserică.

 

Beti Vervega Bărbuţ

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>