Postat pe 17 februarie 2014 în Articole

Prin crucea noastră cea de toate zilele înţelegem bolile şi durerile de orice fel, sufleteşti şi trupeşti, lipsurile şi nesiguranţa zilei de mâine, uneori munca şi datoriile noastre zilnice, suportarea celor care ne asupresc şi ne fac rău, nestatornicia firii noastre pământeşti, pagubele şi nenorocirile care ne pândesc, ameninţarea morţii la fiecare pas, bătrâneţea cu greutăţile şi neputinţele ei.

Cu toţii dorim ca după peregrinarea noastră pe pământ să câştigăm Împărăţia cerească, dar prea puţini suntem pregătiţi să purtăm cu resemnare şi răbdare, în această viaţă, povara crucii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor noastre. Ni se pare greu de urmat cuvântul care zice: Leapădă-te de tine, ia-ţi crucea şi urmează-l pe Isus (cf. Mt 16, 24) în fiecare zi. Dar nimeni în această lume n-a fost lipsit de cruce. Nici sfinţii cei mai mari n-au trăit fără să întâmpine multe lipsuri şi împotriviri. Iar Isus Cristos, Domnul Nostru, n-a fost scutit – măcar un singur ceas – de durerile şi amărăciunile pătimirii pământeşti, care au culminat cu moartea Sa pe cruce pentru răscumpărarea noastră. Mielul lui Dumnezeu a luat asupra Sa păcatele lumii. De aceea, El are toate meritele şi slava lui Dumnezeu (cf. Apoc 5, 9.12). Aceasta este tăria care a dat putere martirilor creştini să treacă prin atâtea suferinţe. Mai de folos este pentru mine să mor în Isus Cristos – scria Sf. Ignaţiu de Antiohia înainte de a fi martirizat – decât să poruncesc întregului pământ. Îl caut pe Acela care a murit pentru noi; pe Acela Îl vreau care a înviat pentru noi (Vieţile Sfinţilor 2, 134, 1992).

Mulţi oameni caută să aibă parte de o viaţă plăcută şi uşoară, dar prea puţini sunt cei care, deşi aspiră la mântuire, sunt gata să împartă cu Cristos suferinţa şi să rabde pentru El vreo neplăcere sau durere. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Cristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El, spune Sf. Paul (Fil 1, 29). Iar Isus Cristos poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie printr-Însul de Dumnezeu, căci pururea e viu, ca să mijlocească pentru noi (Evr 7, 25).

Purtând cu resemnare crucea noastră cea de toate zilele, muncind şi îndeplinind datoriile noastre zilnice, Îl vom cunoaşte mai bine pe Domnul Cristos; prin cruce vom propăşi în credinţă, prin ea vom dobândi speranţa învierii. Deci să o primim şi să o suportăm cu recunoştinţă şi răbdare, din dragoste pentru Domnul şi să n-o considerăm ca osândă şi pedeapsă, căci este spre binele nostru, pentru ispăşirea greşelilor şi păcatelor noastre. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi-i pedepsesc, spune Domnul, sârguieşte dar şi te pocăieşte (Apoc 3, 19).

Prin acceptarea crucii devenim fraţi ai Domnului şi moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor împreună cu El. Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine, spune Domnul (Mt 10, 38). Fără cruce nu există mântuire, deci n-o respingeţi şi trăiţi-o cu iubire, căci prin lemnul crucii a venit bucuria în toată lumea (din Liturghia Vinerii Sfinte).

Pentru cel care crede în Cristos, nu există suferinţă fără rost. Şi în abis de durere, Răstignitul este cu el (Calea Sf. Cruci, XII). Astfel, Sf. Tereza a Pruncului Isus, încă din copilărie, avea un dor adânc de suferinţă şi în acelaşi timp încredinţarea intimă că Isus îi va rezerva un număr mare de cruci (Istoria unui suflet, IV, 85, 1992).

Ispitele Celui Rău, seceta sufletească, scrupulozitatea, încercarea credinţei sunt tot atâtea cruci pe care Dumnezeu ni le trimite ca să nu ne mândrim, ci ca să luptăm pentru statornicia în bine a sufletelor noastre până la moarte.

Să ne dea curaj jertfa răscumpărătoare a lui Isus Cristos, care pe când era om, din dragoste pentru noi, a îmbrăcat toate neputinţele firii omeneşti, în afară de păcat, şi suferind chinurile şi moartea cea mai dureroasă şi cea mai ruşinoasă, rezervată sclavilor, prin crucificare, ne-a salvat de la osândă, căci prin sângele Său a şters păcatele noastre. Datu-mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ, spune Domnul (Mt 18, 11).

Fără sacrificiul Domnului Cristos, noi, sărmanii păcătoşi, nu am avea nici o speranţă de mântuire, nu am avea parte de înviere şi nu am putea să scăpăm de pedeapsa veşnică. Isus Cristos ne-a lăsat o învăţătură şi un exemplu de jertfă pentru ispăşire care trebuie urmate. El a luat asupra Lui păcatele noastre, deci şi pentru noi nu există cale de ispăşire fără suferinţă şi umilinţă; s-o oferim lui Dumnezeu, din dragoste şi cu credinţă.

Prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Cristos în Sf. Euharistie, ne întărim în purtarea crucii de fiecare zi. Spovada şi împărtăşania deasă sunt cel mai mare sprijin şi ajutor, prin ele credinţa sporeşte, speranţa este plină de dragoste, iar lupta cu suferinţa şi greutăţile vieţii devine mântuitoare.

Crucea nu o poţi schimba. Fugind de o cruce, de cele mai multe ori, dai peste alta mai grea. Puterea răbdării şi acceptarea crucii înduioşează bunătatea şi milostivirea divină, iar, de multe ori, răul este schimbat în bine. Dumnezeu are această putere tămăduitoare pentru suferinţele noastre. Rugându-ne şi recurgând la meritele nesfârşite ale lui Isus Cristos şi ale Sf. Fecioare Maria, vom putea învinge toate greutăţile şi vom suporta toate necazurile, ştiind că nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum, spre dobândirea măririi viitoare (Rom 8, 18); căci numai trecând prin multe suferinţe se cade nouă a intra în Împărăţia lui Dumnezeu (Fap 14, 22); iar cine suferă cu Isus Cristos şi pentru El, va avea parte de El. Şi dacă ar fi ceva mai bun şi mai folositor pentru mântuirea oamenilor decât suferinţa, Cristos desigur ne-ar fi arătat-o prin cuvântul şi cu pilda Sa (cfr. Imitaţiunea lui Cristos 2, 12, 120, 2003). El ne încredinţează că la sfârşit, însuşi Dumnezeu va fi împreună cu cei aleşi şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut (Apoc 21, 4).

 

Bucureşti, 20 iulie 2004

Maria-Doina Paşca („Sf. Cruce” – Bucureşti).

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>