1. – persoanelor bolnave: Biserica recunoaşte în voi o prezenţă specială a lui Cristos suferind. Este aşa: alături, ba chiar înlăuntrul suferinţei noastre este cea a lui Isus, care poartă împreună cu noi povara ei şi îi revelează sensul. Când Fiul lui Dumnezeu s-a urcat pe cruce, a distrus singurătatea suferinţei şi i-a luminat întunericul.

2. Fiul lui Dumnezeu făcut om nu a eliminat boala şi suferinţa, ci asumându-le în sine, le-a transformat. Isus este calea şi cu Duhul său putem să-l urmăm. Aşa cum Tatăl l-a dăruit pe Fiul din iubire şi Fiul s-a dăruit pe sine însuşi din aceeaşi iubire, şi noi putem să-i iubim pe ceilalţi aşa cum ne-a iubit Dumnezeu pe noi, dându-ne viaţa pentru fraţi. Credinţa în Dumnezeul cel bun devine bunătate, credinţa în Cristos Răstignit devine forţă de a iubi până la sfârşit şi chiar pe duşmani.

3. În virtutea Botezului şi a Mirului suntem chemaţi să ne conformăm cu Cristos, Samariteanul Milostiv al tuturor celor suferinzi. “În aceasta am cunoscut iubirea: el şi-a dat viaţa pentru noi. La fel şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1In 3,16). Când ne apropiem cu tandreţe de cei care au nevoie de îngrijiri, purtăm speranţa şi zâmbetul lui Dumnezeu.

4. Pentru a creşte în caritate, noi avem un model creştin spre care să ne îndreptăm privirea cu siguranţă. Este Mama lui Isus şi Mama noastră.

Maria

– uită de ea însăşi şi porneşte la drum în grabă din Galileea în Iudeea pentru a o întâlni şi a o ajuta pe verişoara Elisabeta;

– mijloceşte la Fiul său la nunta din Cana, când vede că s-a terminat vinul pentru sărbătoare;

– poartă în inima sa, de-a lungul pelerinajului vieţii, cuvintele bătrânului Simeon care îi prevestesc o sabie care-i va străpunge sufletul şi

– cu tărie rămâne la picioarele Crucii lui Isus.

Ea ştie cum se parcurge acest drum şi pentru aceasta este Mama tuturor celor bolnavi şi suferinzi. Putem recurge încrezători la ea cu devoţiune filială, fiind siguri că ne va asista, ne va susţine şi nu ne va părăsi.

5. Sfântul Ioan, discipolul care stătea cu Maria la picioarele crucii, ne face să urcăm la inima lui Dumnezeu care “este iubire”, şi ne aminteşte că nu putem să-l iubim pe Dumnezeu dacă nu-i iubim pe fraţi. Cel care stă sub cruce împreună cu Maria, învaţă să iubească asemenea lui Isus. O iubire aşa de mare încât intră în păcatul nostru şi-l iartă, intră în suferinţa noastră şi ne dăruieşte forţa pentru a o purta, intră şi în moarte pentru a o învinge şi a ne mântui… Crucea lui Cristos ne invită şi să ne lăsăm contagiaţi de această iubire, ne învaţă să-l privim mereu pe celălalt cu milostivire şi iubire, mai ales pe cel care suferă.

(Fragmente din Mesajul Sf. Părinte Papa Francisc pentru a XXII-a Zi Mondială a Bolnavului)

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>