Postat pe 2 decembrie 2013 în Articole

 Bucurie

Craciunul este sinonim cu bucuria, asa il simtim cu totii. Este bucuria cadourilor pe care le vom face si pe care le vom primi, este bucuria sarbatorii impreuna cu cei dragi, este bucuria ospatului.

Dar care este bucuria Craciunului originar? Este bucuria Cadoului ce l-a primit umanitatea. Cadoul acesta a fost promis si mult asteptat. Parintele ceresc promisese poporului ales, copiilor Sai, un Mantuitor, cel care va aduce impacarea si eliberarea. Era cel mai dorit si asteptat eveniment si iata timpul acesta a venit.

Bucuria Tatalui Ceresc este cu atat mai mare cu cat ceea ce daruieste este ceea ce iubeste cel mai mult, Cel in care se implinesc toate. Cu cat cadoul este mai pretios si mai nemeritat, cu atat bucuria este mai mare.  Despre bucuria Tatalui da marturie  intregul univers – cerul si pamantul se schimba.

Ingerul care i-a dat vestea Fecioarei Maria si-a inceput discursul cu “Bucura-te, Marie, cea plina de har”. In momentul Bunei Vestiri, Maria cea umila a fost prima care s-a impartasit din bucuria Craciunului.

Bucuria ospatului ce se anunta acum, este bucuria Euharistiei, pentru ca Isus nascandu-se devine deja painea ospatului euharistic.

Rugaciune :

Isuse, present acum si aici intre noi, te rugam primeste rugaciunea noastra:

Fa, Te rugam, ca in familiile noastre, zamislirea copiilor sa fie un ecou al bucuriei zamislirii tale. Te rugam inspira fiecarui parinte gandul cel bun asa incat cadourile primite de la Tatal prin pruncii nostrii sa nu fie refuzate, ca nici unui prunc sa nu-i fie refuzata viata daruita de Dumnezeu.

Te rugam sa fiecare copil sa fie primit cu bucurie si cu iubire asa cum si Tu ai fost primit de Sfanta Familie.

Te rugam ocroteste copiii nostri, si toate familiile nostre de prieteniile rele, de influientele nefaste.

 

Durere

Isus s-a intrupat si s-a nascut. Un prunc care nu pare cu nimic deosebit de atatia alti prunci.

Dar acest prunc poarta deja durerea.

Cat de greu este, daca nu imposibil, parintilor sa intre in pielea copiilor lor. Ii simt ca pe “creatia lor” si le este imposibil sa “coboare” si sa traiasca in plin macar pentru o clipa fiinta copiilor lor.

Dar Isus – Creatorul coboara si  devine creatura.

Multi spun: Pentru Isus a fost simplu, era usor, el era Dumnezeu.

Eu cred ca dimpotriva. Tocmai pentru ca Isus era Dumnezeu,  pentru el a fost infinit mai greu dacat oricarui om.

Isus este prin natura sa Dumnezeu: de necuprins, Alfa si Omega, Inceputul a toate, fara de pacat, fara de pata; si aceasta este natura lui, firea lui.

Cat de greu ne este sa facem ceva ce nu ne sta in fire ?!? Isus a facut din plin acest lucru: a devenit Om impotriva firii Sale dumnezeiesti.

Creatorul devine si Creatura. Se imbraca in hainele atat de strampte ale umanitatii. Se inchide ca intr-o inchisoare in trupul unui om, isi impune limitarile fiintei umane.

Oare este usor sa porti niste haine prea mici sau pantofi prea strampti? Oare este usor ca in fiece clipa sa traiesti intr-o natura care nu este a ta ?

Calvarul a inceput in prima clipa a intruparii. Durerea pe care pruncul  Isus o traieste déjà este de neimaginat pentru noi. Pe cat de mare este distanta dintre natura Dumnezeiasca si natura umana, pe atat de mare este durerea traita de Isus.

Rugaciune:

Isuse, present acum si aici intre noi, te rugam primeste rugaciunea noastra:

Te rugam primeste in dar gandurile si viata noastra toata.

Iti oferim clipele nostre de durere, de sovaiala, de spaima si de neincredere. Te rugam sa ne intaresti in aceste clipe pentru sa sa renastem mai tari in credinta, speranta si iubire.

Ajute-ne sa traim iubirea caritabila, iubirea care are rabdarea sa asculte si sa stie cum sa ajute.

Te rugam da sufletelor nostre taria de a nu judeca si de a avea delicatetea de a intelege pe cel de alaturi.

 

Lumina

Iata, cerurile, ingerii anunta venirea Celui mult asteptat. In lunga asteptare, oamenii si-au imaginat in fel si chip pe Hristos. Dar caile Domnului nu sunt caile oamenilor. Cristos se naste umil, sarac, vulnerabil. Si dezvaluirea venirii lui este facuta celor asemeni Omului Isus: umili, saraci, vulnerabili, lipsiti de aparare.

Luminile cerului dau marturie despre eveniment. Glasurile ingerilor anunta vestea cea mare. Acest Isus care se naste nu este imparatul asteptat. El inca din momentul nasterii sale da marturie de ceea ce trebuie sa devenim noi, oamenii. El devine faclia, lumina care dezvaluie Adevarul pentru ca pruncul Isus este modelul omenirii ce sa va mantui: umila, saraca, vulnerabila dar statornica in ascultarea fata de Parintele Ceresc.

Rugaciune:

Isuse, present acum si aici intre noi, te rugam primeste rugaciunea noastra:

Te rugam, ajuta-ne pe noi si pe copiii nostri sa pretuim compania celor mai mici decat noi si sa nu cautam marirea in aceasta lume.

Te rugam, deschide inimile nostre si lumineaza mintile nostre spre a putea fi exemple pentru cei din jurul nostrum. Te rugam sa ne intaresti pentru a fi marturii vii a ceea ce insemna a fi crestin.

Ajuta-i pe copiii nostri sa-si pastreze credinta si nu lasa ca saminta ce a fost semanata in familiile noastre sa fie inabusita de buruienile lumii acestea.

 

Slava

Universul a fost in armonie pana la pacatul originar. Ne putea imagina o orchestra care canta avand muzicieni iscusiti si intrumente maiestre si bine acordate sub bagheta unui dirijor inspirat.

Si intr-o data, ceva distruge totul. Partiturile au fost distruse, si nu mai se stie bine ce si cum trebuie cantat, instrumentele s-au stricat si s-au dezacordat, instrumentistii au uitat ceea ce invatasera, iar dirijorul a plecat. Ce zgomot asurzitor, ce dezordine. Ceea ce era incantator a devenit dureros.

Iar aceasta debandada, acest zgomot suparator dureaza de atata timp!

Si dupa mult timp iata ca ceva se intampla si reapare armonia. O ureche atenta va distinge in zgomot  o dulce melodie care este in armonie cu Intregul, care este parte din muzica inceputului.

Coborarea lui Isus in umilinta cuprinde in ea slava Inaltarii sale. Prin intruparea lui armonia se face din nou simtita: omul poate fi din nou in armonie cu Creatorul sau.

Slava lui Isus isi are radacinile in umilinta Lui. Daca vrem sa avem parte de prezenta Lui trebuie sa fim umili asemenea Lui.

Nasterea intr-o iesle, in frig, saracie, gonit si amenintat de mai marii lumii este cheia Slavei Lui.

Rugaciune:

Isuse, present acum si aici intre noi, te rugam primeste rugaciunea noastra :

Te rugam, ajuta-ne sa distingem Binele de Rau, Adevarul de Minciuna.

In clipele de salbiciune fa-ne constienti ca de partea noastra stai Tu, Invingatorul raului, si nimic nu ne poate dobora avandu-te pe Tine aliat.

Ajute-ne sa ne pastram statornici, iar orice clipe de cadere sa fie urmata de ridicarea cu atat mai curajoasa,  odata ce obstacolul a fost depasit cu ajutorul Tau.

Te rugam, ajuta copiilor nostri ca sa-si gaseasca echilibrul in preajma Ta, si sa guste mereu din dulceata prezentei Tale.

Un comentariu la “Adorație de Advent”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. Alexandrina spune:

    Mulţumim din suflet! Domnul să vă binecuvănteze cu toate darurile Sale!
    Sărbători fericite!

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>