Doamne, Isuse, venim astăzi în fața ta, la începerea noului an pastoral, vrând să ne reafirmăm credința în tine și să-ți punem la picioare toate speranțele, bucuriile și grijile noastre.

Dar cine ești tu, Doamne?… Suntem obișnuiți să te vizităm o dată sau de câteva ori pe săptămână și venim poate mai des la tine atunci când ne apasă necazurile. Îngenunchem în fața ta și încercăm să ne adresăm ție ca unui prieten adevărat. De cele mai multe ori, ne plângem ție și, după ce-am obosit, rămânem în tăcere câteva momente, așteptând, parcă să ne răspunzi. Dar, deși răspunsul tău vine imediat, urechile noastre nu sunt obișnuite să-l audă. După câteva minute, încep să ne doară genunchii și ne gândim deja că ar trebui să plecăm. Îngenunchem smerit și apoi ne întoarcem grăbiți la treburile noastre presante. Plecăm, însă, cu gândul c-am făcut o faptă bună, trecând pe la casa ta și că ajutorul tău nu va întârzia.

Este rău să ne plângem ție? Bineînțeles că nu. Lipsa noastră de credință ne împiedică însă să auzim adevăratul tău răspuns, pe care ni-l dai de fiecare dată. Eu sunt Domnul și Dumnezeul tău! Rămâi cu mine și nu vei duce lipsă de nimic. Adoră-mă numai pe mine și inima ta se va umple de adevărata viață.

Cu ochii ațintiți la tine ne este destul de greu să pătrundem prin vălul prezenței tale tainice. O, Doamne, cât de slabi suntem! Chiar dacă am vrea, mintea noastră nu ar putea să înțeleagă pe deplin cum într-o bucată de pâine se află centrul universului, începutul și sfârșitul a tot ce există. Noi acceptăm pios prezența ta în Sfânta Taină, pentru că așa ne-ai învățat, dar nu înțelegem, Doamne. Nu te cunoaștem și nu-ți aducem închinarea ce ți se cuvine. Singura concluzie logică a prezenței tale printre noi ar fi ca în orice moment să stăm în preajma ta. Dar cum se poate una ca asta? Ne va fi foame, sete, frig, vom obosi, nu vom mai avea timp să muncim. La aceste gânduri limitate tu zâmbești și ne reamintești mereu: Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile.

De fiecare dată când ne sperie atotputernicia ta, nu trebuie decât să ridicăm privirea de la tabernacol și să te vedem pe cruce. Nu este nimic uman pe care tu să nu-l fi cunoscut. Slăbiciunea noastră nu te va ține niciodată departe de noi. Acest lucru nu-l poate face decât păcatul, încăpățânarea noastră în a încerca să ne determinăm propria soartă.

Ce putem face în această umilă condiție umană? Să încercăm să stăm mereu în prezența ta, fie că venim aici în biserică, fie că te căutăm în inima noastră, printre ocupațiile zilnice.

Sunt multe ocazii în viață în care trebuie să luăm decizii. Unele care ne vor influența mai mult, altele cu implicații mai puțin importante. Învățăm de mici să ne pregătim, acumulând cunoștințe și deprinderi pentru a putea să alegem bine în astfel de situații. De cele mai multe ori ne informăm, cerem sau nu sfatul celor apropiați, al rudelor sau al prietenilor și după ce am decis, ne rugăm ție, Doamne, pentru a primi puterea de a împlini ceea ce am hotărât. Le cerem și celor apropiați să ne susțină în rugăciune sau uneori plătim chiar câteva liturghii, ne înscriem la o novenă sau la o trezenă și mergem încrezători înainte.

Ne rugăm pentru sănătate, pentru reușita în viață, pentru un serviciu mai bun, pentru pace și liniște în familie, dar uităm să ne rugăm pentru ca voia ta să se împlinească în viața noastră.

Oare pentru tine, Doamne, nu contează cu cine ne căsătorim, câți copii avem, ce carieră ne alegem sau cum ne îngrijim de sănătatea noastră? Tu vrei să stai la baza tuturor deciziilor noastre, vrei să fii cel mai apropiat sfătuitor și confident, la care să alergăm neîncetat. Învață-ne, Doamne, să înțelegem că tot ceea ce nu vom aduna cu tine se va risipi; tot ceea ce nu vom construi cu tine se va nărui.

La sfârșitul acestei ore în prezența ta, ne întrebăm, Doamne, cum putem face să-ți acordăm primul loc în viața noastră, cum putem deveni mai receptivi la voința ta, cum putem face ca inima noastră să bată odată cu a ta?

Răspunsul stă chiar în această oră de adorație sau mai exact în modul în care am încercat să te adorăm astăzi. Atunci când vom reuși să tăcem mai mult pentru a te lăsa pe tine să ne vorbești, atunci vom auzi ce este cu adevărat important. Când vom accepta că tot ceea ce tu ai hotărât pentru noi de când ne-ai creat este numai spre binele nostru, vom cunoaște adevărata fericire.

În imnul Tantum ergo, pe care îl vom cânta peste câteva momente, ne vom reaminti că în tine, Doamne, este toată desfătarea noastră. Fie ca ori de câte ori rostim sau intonăm aceste cuvinte să medităm la acest adevăr și să fim din ce în ce mai convinși că tu ești totul pentru noi.

Simona și Vlad Achim

2 comentarii la “Adorația Familiilor (Prima Sâmbătă din octombrie 2013)”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. manoliu irma spune:

    Nu stiu, daca e bine sa scriu aceste randuri tocmai eu ,fiind o persoana singura de un deceniu si lasand in urma mea opt decenii ,dar , articolul vostru , m-a impresionat profund .Ne pune pe ganduri pentru relatia noastra cu Dumnezeu, care uneori, poate din motive subiective sau nu, ne lipseste .
    Rugaciunile rostite sau cantate, deseori ma fac sa -mi analizez credinta fata de Dumnezeu .
    Ma straduiesc sa particip lunar la Adoratia Familiilor cu regretul ca particip singura la asa o actiune deosebita ,
    Apreciez faptul ca ati postat pe sait aricolul, mai cu seama ca am memoria vizuala si ma ajuta sa aprofundez mai mult mesajul aricolului.

    Irma Manoliu

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>