Postat pe 10 decembrie 2012 în Articole

Cu prilejul Sărbătorii „Neprihănita Zămislire a Sf. Fecioare Maria” din 8 decembrie, în parohia noastră au fost aniversate familiile care au împlinit anul acesta un număr rotund de ani de căsătorie religioasă.

Predica părintelui paroh ne-a provocat la meditarea adversităților prin care Maria a trecut în viata și în familia ei. Suprapunând viața Mariei, în familia ei, cu a noastră, din familia noastră, am simțit o oarecare amărăciune. „Iată roaba Domnului! Facă-mi-se după cuvintele tale” – spune totul. Maria era orientată cu mintea și cu inima, într-un mod total, spre voia lui Dumnezeu. Astfel Dumnezeu a putut să-și facă lucrarea prin Sf. Fecioară Maria.

Sigur, Dumnezeu dorește să lucreze prin fiecare din noi. Întrebarea este dacă noi îi permitem, în familiile noastre, în relațiile noastre? Noi alergăm la El mai degrabă să cerem daruri: o slujbă bună, sănătate… Aceste cereri ilustrează că suntem orientați către noi și ale noastre. Domnul spune să căutăm mai întâi Împărăția Cerurilor și restul ni se va da pe deasupra, apoi ne atrage atenția că Împărăția Cerurilor este înlăuntrul nostru. Așadar suntem invitați să coborâm în noi, în inima noastră, acolo unde lucrează Duhul lui Dumnezeu, care ne va descoperi că avem nevoie de răbdare, blândețe, de milă, de acceptarea celorlalți așa cum suntem. Iubirea adevărată înseamnă să-i lași libertatea celuilalt să aibă propriile experiențe, așa cum Domnul o face cu fiecare din  noi.

Ar fi de dorit să cerem în rugăciune, haruri care să ducă la realizarea chipului Lui în noi. El să se manifeste în noi refăcând relația noastră cu Tatăl. Isus Mântuitorul ne-a învățat și ne-a și arătat prin viața Lui cum să parcurgem acest drum în inima noastră, de unde va începe schimbarea. Suferințele le-am accepta ca pe niște oportunități de a ne lăsa transformați, de a crește spiritual. Suferințele ne arată și cât de credincioși suntem în circumstanțe dureroase. „Poarta cea strâmtă” duce la asemănarea cu El, dar asta înseamnă să mergi uneori încovoiat pe coate și genunchi. Reflectând la acestea, parcă înțelegem de ce Domnul  ne spune să ne bucurăm când trecem prin încercări.

Suferințele Domnului nostru sunt greu de descris în limbaj omenesc. Oare suferințele noastre sunt mai mari decât ale Sale? Suferința, pentru noi, poate fi și prilej de testare a credinței. Când ne este bine, este ușor să-L mărturisim pe Dumnezeu. Ar trebui să acceptăm suferințele cu bucurie, așa cum ne învață Domnul nostru, așa cum le-a acceptat Maica Sa, Sf. Fecioară Maria, ca făcând parte din planul de mântuire al lui Dumnezeu, fără pretenția de a vedea și înțelege noi imaginea de ansamblu.

Ne avem unii pe alții și, ca într-o familie, ne putem încuraja cu făgăduințele Domnului nostru Isus Cristos. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Maria și Aurel TIȚĂ (30 ani de cununie)

Un comentariu la “Sf. Cruce – Familie de familii, în sărbătoare !”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. Neagu Elisabeth spune:

    Pe 19 sept.anul acesta am implinit 50 ani de casnicie, ne bucuram pentru initiativa dvs si va multumim pentru slujba frumoasa dedicata!

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>