Postat pe 18 noiembrie 2012 în Articole

Pasaj biblic: In invatatura lui mai spunea: „Feriti-va de carturari, carora le place sa umble in haine lungi si sa fie salutati prin piete, sa ocupe primele locuri in sinagogi si locurile de onoare la ospete. Ei mananca avutul vaduvelor si se prefac ca se roaga indelung. Ei vor primi o condamnare mai aspra”. Stand in fata vistieriei, privea cum punea multimea banii in caseta pentru ofrande. Multi bogati puneau mult. A venit si o vaduva saraca si a pus doua monede mici, cativa bani. Atunci i-a chemat pe discipolii sai si le-a zis: „Adevar va spun ca vaduva aceasta saraca a pus mai mult decat toti cei care pun in caseta pentru ofrande pentru ca toti au pus din surplusul lor, ea insa, a pus din saracia ei totul, tot ce mai avea la viata ei”. (Marcu 12,38-44)

Reflectia: pr. Raniero Cantalamessa, predicator al casei papale

Intr-o zi, Isus statea in fata vistieriei templului, privind oamenii care depuneau ofertele lor. A venit o vaduva saraca si a pus inauntru tot ce avea, doua monede de arama. Isus s-a intors catre discipolii Sai si le-a spus: „Adevar va spun ca vaduva aceasta saraca a pus mai mult decat toti cei care pun in caseta pentru ofrande pentru ca toti au pus din surplusul lor, ea insa, a pus din saracia ei totul, tot ce mai avea la viata ei”. Acest pasaj ne ofera o buna ocazie pentru a ne indrepta atentia atat asupra vaduvelor cat si a vaduvilor de astazi. Faptul ca Biblia vorbeste atat de des despre vaduve si niciodata despre vaduvi se datoreaza faptului ca in societatea straveche femeia care ramanea singura era intr-un mai mare dezavantaj decat barbatul care ramanea singur. Astazi nu mai exista aceasta diferenta. De fapt, in general se pare ca acum femeile care raman singure se descurca mult mai bine decat barbatii.

Cu aceasta ocazie doresc sa tratez o tema care este de un interes categoric nu doar pentru cei vaduvi, ci si pentru toti cei care sunt casatoriti, in special in timpul acestei luni in care ii amintim pe cei decedati. Oare moartea unui sot sau a unei sotii, care pune capat din punct de vedere legal unei casatorii, aduce cu sine si sfarsitul total al comuniunii dintre cele doua persoane? Din acea legatura care a unit atat de puternic doua persoane pe pamant va ramane ceva si in cer, sau totul va fi uitat odata trecut pragul vietii vesnice?

Intr-o zi, cativa saducei au venit la Isus cu cazul neverosimil al unei femei care a fost succesiv sotia a sapte frati, care au murit pe rand, intrebandu-l a cui sotie va fi ea dupa inviere. Isus le-a raspuns: „atunci cand vor invia din morti, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii in ceruri” (Marcu 12,25). Interpretand gresit aceste cuvinte ale lui Isus, unii au sustinut faptul ca in concluzie casatoria nu va avea nici o urmare in cer. Insa prin acest raspuns Isus respinge caricatura pe care saduceii au prezentat-o despre cer, ca si cand ar urma sa existe o simpla continuare a relatiilor pamantesti dintre soti. Isus nu exclude posibilitatea ca ei sa redescopere in Dumnezeu legatura care i-a unit pe pamant.

Potrivit acestei viziuni, casatoria nu se incheie total la moarte, ci este transfigurata, spiritualizata, eliberata de limitele care marcheaza viata pe pamant, si de asemenea nici legaturile dintre parinti si copii sau dintre prieteni nu vor fi uitate. Intr-o prefata pentru morti liturgia proclama: „Viata este transformata, nu luata”. Si casatoria, care este parte a vietii, va fi transfigurata, nu anulata.

Ce se va intampla insa cu cei pentru care casatoria pamanteasca a constituit o experienta negativa, o experienta de neintelegeri si suferinte? Oare aceasta idee potrivit careia legatura maritala nu se va rupe la moarte nu este oare pentru ei mai degraba un motiv de teama, decat o mangaiere? Nu, deoarece in trecerea din timp in eternitate binele ramane si raul cade. Iubirea care i-a unit, poate doar pentru un timp scurt, ramane; defectele, neintelegerile, suferintele pe care si le-au produs unul altuia vor disparea. De fapt, chiar aceasta suferinta, acceptata cu credinta, va fi transformata in glorie. Multi soti vor experimenta adevarata iubire unul fata de celalalt doar cand vor fi reuniti „in Dumnezeu” si cu aceasta iubire va veni bucuria si deplinatatea uniunii, pe care nu le-au cunoscut pe pamant. In Dumnezeu toate vor fi intelese, toate vor fi scuzate, toate vor fi iertate.

Unii vor intreba desigur ce se va intampla cu aceia care au fost in mod legitim casatoriti cu mai multe persoane, despre vaduvii si vaduvele care s-au recasatorit. (Acesta a fost cazul prezentat lui Isus, cu sapte frati care au fost casatoriti succesiv cu aceeasi femeie.) Si pentru ei trebuie sa repetam acelasi lucru: ceea ce a fost iubire adevarata si daruire de sine cu fiecare dintre soti sau sotii, fiind in mod obiectiv un bine care vine de la Dumnezeu, nu va fi dizolvat. In cer nu va exista rivalitate in iubire sau gelozie. Aceste lucruri nu tin de iubirea adevarata, ci de limitele intrinseci ale creaturii.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>