Postat pe 4 august 2012 în Articole

Discutând zilele trecute cu un preot despre ceea ce înseamnă viaţa preoţilor, am înţeles un lucru la care nu mă gândisem pâna atunci. Exprimându-mi părerea că preoţia este o meserie grea, acest preot mi-a spus că, de fapt, preoţia nu este o meserie. Nu poţi, ca în orice altă meserie, la sfârşitul celor opt ore de program zilnic, să închizi uşa biroului şi să te duci acasa uitând de problemele de la servici, sa îţi vezi de viaţa ta personală, să începi o altă viaţă. Preoţia este de fapt o stare, pe care o trăieşti în permanenţă, în orice clipă a vieţii.

Şi atunci mi-am amintit că de fapt, fiecare dintre noi, prin botez, este chemat să exercite funcţii apostolice şi evanghelizatoare. Sfântul Petru leaga preoţia credincioşilor de obligaţia de apostolat şi evanghelizare: Voi sunteţi „preoţia împărătească” „ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată” (cf. 1P 2,9).

Preoţia universală a credincioşilor, care decurge din botez, se exptimă în modul cel mai complet în sacrificiul Euharistiei. Când celebrează Sfânta Liturghie, preotul îl reprezintă nu numai pe Cristos – Preotul, dar şi pe credincioşi, care, cu el şi prin intermediul lui, oferă sacrificiul lui Crisros, oferindu-se în acelaşi timp pe ei înşişi lui Dumnezeu. Este ceea ce spune clar Conciliul Vatican II „ În virututea sfântului botez, credincioşii au o parte din funcţia preoţească a lui Cristos pentru a celebra cultul spiritual, oferindu-se pe ei înşişi lui, în sacrificiu. Ei sunt sfinţiţi prin renaşterea şi ungerea cu Sfântul Duh, în calitate de locuinţă spirituală şi preoţie sfântă pentru a oferi sacrificii spirituale prin toate acţiunile proprii creştinilor (cf. Lumen gentium, n. 10). În Sfânta Liturghie se realizează o asimilare specială a celui botezat în Isus Cristos, pentru că el nu este numai cel care cooperează la sacrificiu, ci devine el însuşi un dar care intervine în favoarea altora.

Preoţia universală a credincioşilor este legată de chemarea de a da totul lui Dumnezeu, de chemarea spre sfinţenie. Liturghia ta, celebrată în cadrul preoţiei universale a credicioşilor, este bună când într-adevăr te dăruieşti până la capăt lui Cristos şi prin el te dăruieşti Tatălui, când nu vrei nimic pentru tine şi consimţi să fii lipsit de toate, precum Cristos. Dumnezeu, gelos pe iubirea ta, doreşte o astfel de dăruire totală. Preoţia credincioşilor trebuie să te conducă la o asemănare încă şi mai mare cu Cristos. Trebuie , la fel ca Isus, să fii un dar total pentru Tatăl, nereţinând nimic pentru tine, pentru că numai atunci el ţi se va da cu totul şi va intra cu totul în tine.

În predica pronunţată la 29 ianuarie 1979 în Mexic, Ioan Paul al II-lea a spus: „Toţi credincioşii, în virtutea tainelor botezului şi mirului, trebuie să mărturisească public credinţa pe care au primit-o de la Dumnezeu prin mijlocirea Bisericii. Ei trebuie să o propage şi să o apere ca adevăraţi martori ai lui Cristos, pentru că ei sunt chemaţi la evanghelizare – obligaţie fundamentală a tuturor membrilor Poporului lui Dumnezeu”.

 

Dănuţa Peculea

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>