Paştele, atât pentru creştini cât şi pentru evrei, reprezintă cea mai importantă sărbătoare a anului. Dacă pentru evrei ea reprezintă ieşirea din robia Egiptului (când Dumnezeu a mântuit pe poporul Său), cel mai important stat din antichitate, unde evreii munceau din greu în slujba faraonului (vezi spre exemplu: Cartea Exodului, cap. 12, vers. 23), pentru creştinii din toată lumea, Paştele reprezintă învierea lui Cristos şi biruinţa asupra morţii, când Cristos apare în drum spre Emaus (Marcu, cap. 16, verss. 12-13; Luca, cap. 24, verss. 13-35), apoi lui Petru şi Ioan (Luca, cap. 24, vers. 34;  Ioan, cap. 20, vers. 8) şi tuturor ucenicilor cu excepţia lui Toma (Marcu, cap. 16 vers. 14; Luca,  cap. 24, verss. 36-43; Ioan, cap. 20, verss. 19-25), arătându-se după Învierea sa. Ambele momente au importanţa lor, importanţă care decurge tocmai din momentul pregătitor prin care care au trebuit evreii să treacă până la ţara promisă, iar creştinii prin timpul postului mare prin rememorarea suferinţei lui Cristos, care în fiecare an precede Paştele.

Ambele momente sunt de origine biblică, cum se poate vedea mai sus, aşa cum fiecare moment are la bază, ca dată a sărbătoririi sale, un eveniment lunar (astronomic) pentru calculul Paştelui şi o suferinţă care este încununată glorios. În calendarul creştin, Paştele cade întotdeauna în prima duminică cu lună plină după echinocţiul de primăvară (mod de calcul stabilit prin Conciliul de la Niceea din 325), după calendarul gregorian în Biserica latină şi iulian în cea bizantină (astfel se explică modul de calcul diferit), în timp ce la evrei calculul începe la luna nouă din martie şi se termina cu luna nouă din aprilie, putând să cadă în fiecare zi din săptămână.

Din punct de vedere etimologic, Paştele provine din latinescul Pascua (suferinţă), de la evreiescul Pesach (פֶּסַח = trecere) şi din grecescul Páscho (Πάσχα = suferinţă). După cum limpede se poate observa, chiar dacă sărbătorile coincid ca importanţă, ele semnifică evenimente importante diferite, din însăşi semnificaţia lor, purtând aceeaşi denumire şi suprapunându-se în perioada Învierii lui Cristos (Cristos învie în sărbătoarea azimilor). Dacă ar fi să reducem retorica la una interpretativă, Învierea lui Isus poate semnifica eliberarea de lanţurile robiei şi ale morţii, prin suferinţa îndurată de Cristos pe lemnul crucii. În fapt este vorba de două momente de suferinţă, a evreilor care suportă cu greu umilirile la care erau supuşi în Egipt şi a lui Cristos care îndură suferinţele pricinuite de moartea pe lemnul crucii în agonie şi pentru păcatele lumii. Ambele momente putem spune că sunt încununate de succes, evreii ieşind din robia Egiptului, iar Cristos, biruitor asupra morţii, învie glorios. În ambele momente vorbim de materializarea planului lui Dumnezeu.

Înalt Prea Sfinţitul Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, în pastorala Excelenţei Sale cu ocazia Paştelui din acest an, vorbeşte despre acest moment, astfel: Lecturile sfinte ce urmează îndată după vestirea solemnă a Învierii ne cheamă să medităm principalele etape ale istoriei mântuirii, care pornind de la păcatul lui Adam se îndreaptă spre momentul în care Dumnezeu Tatăl ne destăinuieşte iubirea Sa prin Jertfa Fiului Său, Unul Născut. Evanghelia după Sfântul Marcu şi sfinţirea apei de Botez, împreună cu reînnoirea făgăduinţelor de la Botez, liturgia euharistică, toate fac din această noapte de veghere şi de rugăciune o noapte cu adevărat sfântă. În acelaşi timp, însă, toate acestea gravitează în jurul unui punct în care aşteptările şi speranţele omului se întâlnesc cu planul lui Dumnezeu, plan care poate fi cu totul diferit de cel al omului şi de aceea şi neaşteptat” (Scrisoarea Pastorală de Paşti a ÎPS. Ioan Robu, Bucureşti, 2012).

Să ne pregătim şi noi cum se cuvine, în această sărbătoare în care Cristos Biruitor asupra păcatelor şi a morţii învie glorios. Şi să nu privim la planurile noastre, ci la planul pe care îl are Dumnezeu cu noi, să ne pregătim pentru ca speranţele noastre să se întâlnească cu planul lui Dumnezeu, în care suferinţa să se transforme în bucurie aşa cum moartea şi păcatul se transformă în izbândă.

Marius Oanţă

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>