Postat pe 20 martie 2012 în Articole

Scrierile despre Sfântul Iosif nu sunt bogat documentate. Din cele patru evanghelii canonice doar trei îl menţionează. În prima evanghelie după Marcu, numele lui Iosif lipseşte cu desăvârşire, fiind menţionat, ce-i drept în treacăt, în evangheliile după Luca, Matei şi Ioan. Sfântul Iosif apare în toate ipostazele, în umbra lui Cristos, ca purtător de grijă. Astfel, avem opt menţionări ale Sfântului Iosif în Evanghelia după Matei, şapte menţionări în Evanghelia după Luca şi doar una singură în cea după Ioan. Din cele şaisprezece menţionări, putem identifica cronologic, şi nu istoric, dacă de referim la etapele scrierilor neo-testamentare, ordonate în funcţie de perioada apariţiilor lor, legătura dintre Iosif şi viaţa lui Isus. Prima menţiune se referă la naşterea lui Isus, care se petrece în timpul lui Cezar Augustus (62 î.Cr. – 14 d. Cr.), şi la porunca acestuia de a recenza toţi nou născuţii în cetatea de baştină. Iosif aflând de porunca imperativă a Cezarului se deplasează din Nazaretul Galileii către Betleem “pentru că [aceasta, n.n.] era din casa şi seminţia lui David, iar conform uzanţelor timpului trebuia ca recensamântul să se facă în locul naşterii sale. (Cf. Luca, cap. 2, verss. 1-7; în continuare menţionările vor fi notate cu cifre romane ). Cea de-a doua şi a treia menţionare cronologică sunt în fapt două genealogii ( Matei, cap. 1, verss. 1-17; Luca, cap. 3, vers. 23, menţionările II şi III), din care reiese regalitatea lui Isus, ca moştenitor al lui Avram prin David,  în prima menţionare, şi descendent din Adam în cea de-a doua. Anunţarea veştii naşterii lui Cristos, precum şi logodna lui Iosif cu Maria, cronologic anterioară naşterii lui Isus, dar posterioară ca menţionare, din care aflăm că “Maria care era logodită cu Iosif (…) s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”, în timp ce Iosif, “om neprihănit nu vroia să o facă de ruşine înaintea lumii” (Matei, cap. 1, vers. 18 şi 19; Luca, cap. 1, vers. 27, menţionarea IV),  motiv pentru care vroia să o lase pe ascuns. Doar apariţia îngerului Domnului în vis îl va convinge să renunţe la gândul acesta. Vizita îngerului este descrisă în Evanghelia după Matei, fiind reiterată descendenţa din David, regele, din se va naşte Regele Regilor, Cristos. (Matei, cap. 1, verss. 20 – 21; menţionarea V). Vizita în cetatea Betleemului, vizita păstorilor şi anunţarea naşterii lui Isus, a “pruncul[ui] înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”, este descrisă în Evanghelia după Luca, fără a se menţiona numelui lui Iosif, dar care se deduce din anterioara menţionare a descendenţei din regele David. (Luca, cap. 2, verss. 8 -15; menţionarea VI). După ce îngerul anunţă numele pe care trebuie să îl poarte descendentul lui David, nume pe îngerul Domnului îl rosteşte cu prilejul vizitei sale nocturne din visul lui Iosif, noul născut se va numi Isus.( Cf. Matei, cap.1, vers.25; menţionarea VII). Naşterea lui Isus, este descrisă de Evanghelistul Luca, când se menţionează că „atunci când s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria”, Iosif era prezent la naşterea pruncului din iesle. (Cf. Luca, cap. 2, verss.6 şi 7, menţionarea VIII). După obiceiul evreilor, acela al tăierii împrejur, Maria şi Iosif se prezintă la templul din Jerusalim, pentru a împlini cererea îngerului şi a-i da numele noului născut, aşa cum prevedea tradiţia, în cea de-a opta zi după naştere. (Cf. Luca, cap. 2, verss. 22-24; menţionarea IX) Cel de-al doilea vis al lui Iosif în care îi apare îngerul este acela al atenţionării de a fugii în Egipt, pentru că „Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare”, fiind cea de-a zecea menţionarea a numelui lui Iosif. (Matei, cap. 2, vers. 13; menţionarea X). Ascultător, Iosif, ia pruncul şi fuge în Egipt îndeplinind ceea ce îngerul îi ceruse. Pentru că magii au plecat de la pruncul Isus pe o altă cale, nespunându-i lui Irod locul naşterii noului rege al evreilor, acesta s-a hotărât să omoare toţi pruncii până la 2 ani. Imediat după moarte regelui Irod, a cărui viaţă şi activitate par destul de suspecte şi discutabile istoric, inclusiv omorârea pruncilor nevinovaţi, ea neputând fi determinată cu certitudine spaţial, Iosif, istoriseşte evanghelistul Matei, se va întoarce cu pruncul în ţara lui Israel (Matei, cap.2, verss.19 şi 20; menţionarea XI). Când Iosif a auzit că în Iudea, în locul tatălui său Irod, domneşte Arhelau, va lua cu sine pe Maria şi Isus şi se vor aşeza în Galileea, la Nazaret. (Matei, cap.2, verss. 21 şi 22; Luca, cap.2. vers.39; menţionările XII şi XIII). Aici va creşte Isus. O altă menţionare a lui Iosif se referă la vizita pe care o face alături de Fecioara Maria, în sărbătoarea Paştelui, la Jerusalim, vizită pe care o făceau anual conform obiceiului evreilor, în care se celebra ieşirea acestora lui robia Egiptului. Cu prilejul acestei vizite, Evanghelistul  Luca ne spune ca Isus, pe atunci în vârstă de doisprezece ani, va rămâne în Cetatea Jerusalimului. Părinţii săi nu au băgat de seamă lipsa lui crezând că este alături de tovarăşii de călătorie. Motiv pentru care, când au aflat lipsa lui, au început să-l caute pe la prieteni şi cunoscuţi. După trei zile de căutări îl vor găsi în mijlocul învăţătorilor, în templu, punându-le întrebări şi ascultându-i. (Luca, cap.2. verss. 41 -52, menţionarea XIV). Dacă ar fi să ne îndoim asupra descendenţei lui Isus trebuie să ne gândim că, Iosif era de origine din Cetatea Betleemului, după cum ne spune Evanghelistul Luca, descendent din regele David al doilea rege al evreilor. (Luca, cap.2. vers. 4; menţionarea XV). De acest fapt, care menţionează originea lui Isus, iudeii se îndoiau, Evangelistul Ioan insistă pe această imagine biblică, în care Isus este descris de către compatrioţii săi ca fiind ”Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem”. (Ioan, cap. 6, verss. 41 -42; menţionarea XVI). Fără să vrea, aceştia recunosc regalitatea lui Isus, prin menţionarea numelui purtatorului său de grijă pe care îl numeşte, tată, recunoscând originea lui care decurge din acest fapt care nu poate fi tăgăduit. Prezentarea acestor elemente, din cărţile Noului Testament, nu este deloc întâmplătoare ele reliefează caracterul lui Iosif şi manifestările iubirii sale faţă de Cristos. Iosif este prezent în toate momentele importante ale vieţii lui Isus, pornind de la naşterea Sa, prezentarea la templu, fuga din calea lui Irod. Iosif este prezentat ca o persoană curată şi feciorelnică, „om neprihanit”, care le poartă de grijă Mariei şi lui Isus, întregind tabloul celui care va deveni sfânt. Biserica în înţelepciunea sa l-a declarat pe Iosif sfânt, recunoscându-i meritele în economia mântuirii, ca purtator de grijă a lui Isus şi al Mariei, pezent în momentele esenţiale ale vieţii sale. Să ne rugăm şi noi ca prin mijlocirea Sfântului Iosif să dobândim de la Dumnezeu prin Fiul Său harurile necesare stării noastre spirituale, pentru a putea să  accedem cu inima curată în Împărăţia Regelui Veşnic.

Marius Oanţă

2 comentarii la “Sfântul Iosif în Evangheliile Noului Testament”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. Andreea spune:

    Frumos articol! Felcitari!
    Fie ca Sfantul Iosif sa ne vegheze si pe noi in fiecare zi si sa nu ne lase sa o luam pe calea cea gresita!

  2. Marius Oanţă spune:

    multumesc pt felicitare 🙂

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>