Postat pe 22 februarie 2012 în Articole

Spre deosebire de postul din timpul adventului, care nu are o delimitare fixă în timp, el putând să difere ca lungime de la an la an, ca număr de zile, postul dinaintea Paştelui are o perioadă limitată în timp, el durează întotdeauna patruzeci de zile, de la Miercurea Cenuşii până la Invierea lui Cristos. De aici, în Biserica occidentală, se mai numeşte şi quadragesima. Asupra datelor istorice nu vom mai reveni, ele au fost punctuate cu altă ocazie (pentru mai multe detalii vezi spre exemplu: http://www.sfantacruce.ro/blog/2010/02/16/postul-pastelui-timp-de-reconciliere-cu-dumnezeu/. În mod tradiţional, timpul postului poate îmbrăca diverse forme: de reflexie pentru perioada Paştelui care se apropie, de renunţare fără un scop curativ, de încredinţare, pocăinţă sau rugăciune. Trei din aceste cinci moduri de manifestare a credinţei apar în formele ei vizibile, în această perioadă, în Biserică.

Dacă ar fi să ne referim la timpul de reflexie pentru perioada paştelui care se apropie, în Biserica latină, credincioşii participă la Calea Sfintei Cruci, rememorând momentele importante ale drumului crucii, drum parcurs de Cristos până la moartea Sa. Nicio biserică catolică din lume nu se abate de la această practică, ea aminteşte an de an de jertfa salvifică a Fiului lui Dumnezeu, care este punctul central al credinţei noastre şi care se termină cu Învierea Sa glorioasă (Enciclopedia catolică on-line, New Advent, despre Calea Sfintei Cruci, disponibilă în format electronic: http://www.newadvent.org/cathen/15569a.htm).

Renunţarea fără un scop curativ se referă la posibilitatea pe care o are credinciosul, în acest timp al Postului Mare, de a renunţa de bună voie la carne, nu pentru că aceasta îi face rău, pentru a ajunge la o greutate optimă sau pentru că îi este recomandat medical. Această renunţare înseamnă, mai degrabă, unirea cu suferinţele lui Cristos, a jertfei Sale carnale. Cristos moare fizic, carnea îi este străpunsă prin piroanele din palmele şi picioarele sale, iar lancea îi străpunge coasta, tot fizic sângerează pentru a ne spăla păcatele. Toată această jertfă este una umană, prin conţinutul său, dar divină prin manifestarea sa. De aceea Biserica ne invită la renunţare. Nu este un motiv de laudă, de emfază ori de gesturi teatrale, prin care să scoatem în evidenţă faptul că noi postim, asemănându-ne cu fariseii, pe care Cristos îi critică pentru modul vizibil în care găsesc să arate că postesc. Renunţarea, de care am amintit mai sus, nu se adreseză: bolnavilor cu un regim alimentar special, copiilor care nu au ajuns la vârsta cunoaşterii (14 ani) sau persoanelor trecute de 60 de ani (cf. Codul de Drept Canonic Roman, canonul 1252). Acolo unde nu este reglementat prin dreptul canonic, Ordinarii locului (în condiţii speciale) sau Conferinţa Episcopală poate stabili după caz “modul de respectare al postului şi al abstinenţei şi să înlocuiască total sau parţial postul şi abstinenţa cu alte forme de pocăinţă, mai cu seamă cu fapte de caritate şi cu practici de pietate” (Ibidem, canonul 1253). Totuşi, Miercurea Cenuşii, Vinerea Mare şi toate zilele de vineri din timpul Postului Mare sunt reglementate a fi zile de post, cu obligaţia de a fi respectate.

Timpul Postului Mare mai poate fi definit ca timp de încredinţare a tuturor problemelor noastre, ca participare la suferinţele lui Cristos. Biserica, în această perioadă, prin toate manifestările sale, punctează prin cântece liturgice, rugăciuni de încredinţare sau prin alte acte vizibile, momentul Postului Mare, care are specificitatea sa;  tot acest moment este unul care se distinge clar de timpul de peste an. Preotul îmbracă haină violet, lecturile sunt specifice acestui timp, cântecele liturgice au un ton grav, sunt momente în care nu se cântă cu orga tocmai ca să ne semnaleze importanţa timpului pe care îl trăim.

Dacă ar fi să ne referim la pocăinţă, la începutul Postului Mare, aceasta este marcată prin presărarea cenuşii pe capul credincioşilor în Miercurea Cenuşii. Acesta este un semn vizibil, simbol cu rădăcini  adânci în Vechiul Testament şi perioada Evului Mediu, când în semn de pocăinţă, oamenii se îmbrăcau în sac (Cartea lui Iona, cap.3, 5-6; Cartea lui Iov, cap. 42, 6) sau îşi presărau cenusă pe cap (Ibidem). Marcarea acestui semn de pocăinţă a diferit în funcţie de perioada istorică, de la Biserica primară până în zilele noastre. În această perioadă nu trebuie să uităm obligaţia enunţată prin porunca Bisericii de a ne spovedi cel puţin o dată pe an şi a ne împărtăşi în timpul Paştelui, putând să ne pregătim pentru acest moment în perioada Postului Mare.

Ultima manifestare, des întâlnită, asupra căreia ne oprim în scurta prezentare, este aceea a rugăciunii specifice din timpul Postului Mare, Calea Sfintei Cruci, rugăciune care îl însoţeşte pe Cristos pe drumul crucii, staţiune cu staţiune, moment cu moment. Această rugăciune poate fi asemuită cu perioadele vieţii noastre, cădere după cădere şi obligaţia sfântă de a ne ridica împotriva păcatelor şi pornirilor firii. Cristos cade de trei ori pe drumul său către Golgota, dar se ridică tot de atâtea ori “sub povara păcatelor noastre”. Este un gest uman ce poate trăda suferinţa şi greutatea crucii, împovărătoarea suferinţă la care este supus, unul dintre multele momente în care se arată umanitatea lui Cristos.

Biserica ne invită să trăim acest moment al Postului Mare cu credinţă, să renunţăm la pornirile firii, să ne rugăm mai mult şi să imităm suferinţele lui Cristos, pentru ca la sfârşitul acestui timp să ne bucurăm cum se cuvine de Învierea glorioasă a lui Cristos, care moare şi învie pentru a da sens existenţei noastre.

Marius Oanţă

Un comentariu la “Timpul Postului Mare”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. Magdalena ''Mimi'' spune:

    Timpu Postului Mare este un moment de reculegere pentru sufletul fiecarei persone.Sa parcurgem fiecare din noi calea sfintei cruci odata cu Cristos.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>