După cum ştim, rugăciunea Anima Christi exista înainte de sfântul Ignaţiu de Loyola, însă se poate spune că acesta şi-a însuşit-o, contribuind decisiv la răspândirea ei şi menţionând-o adesea în Exerciţiile spirituale.
Din punct de vedere formal, rugăciunea se compune din treisprezece versete, din treisprezece grupuri de fraze scurte, legănate de un ritm binar: Tu – eu. Primele cinci versete alcătuiesc un grup, a cărui unitate este dată de cuvântul „Cristos”. Cel de-al doilea grup începe cu invocatia: „O, bune Isuse…”
În primul grup, cel ce se roagă invocă pe rând sufletul, trupul, sângele, apa coastei şi Patima lui Cristos. Fiecăruia din aceste aspecte ale misterului cristic îi este asociată o acţiune: a sfinţi, a mântui, a aprinde de dragoste, a spăla, a întări. Rugăciunea nu-i este adresată nemijlocit lui Cristos, ci sufletului, apoi trupului lui Cristos. Cristos este Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Cel ce a primit ungerea Duhului Sfânt şi care este plin de harul filial pentru că este Fiul unic şi veşnic al lui Dumnezeu. Adresându-ne sufletului şi trupului său înseamnă să ne amintim de Întrupare, prin care Fiul unic şi veşnic s-a făcut om, a luat suflet şi trup pentru mântuirea noastră. Umanitatea sfântă, sufletul şi trupul său sunt instrumentul mântuirii noastre. Mai întâi, este ivocat sufletul: în el este cuprinsă plinătatea harului şi a sfinţeniei – sfinţenie la care putem fi părtaşi: „sfinţeşte-mă”. Însă această sfinţenie nu vine asupra noastră decât prin trup, prin atingerea trupului: „Trupul lui Cristos, mântuieşte-mă”. „Mîntuieşte-mă”: prin suferinţele, prin moartea sa, în trupul său, Cristos ne-a mântuit.
Următoarele trei versete invocă limpede Patima: „Sângele lui Cristos, Apa Coastei lui Cristos, Patima lui Cristos”.
Patima lui Isus este izvorul mântuirii, izvorul harului şi al tăriei de a făptui şi de a suferi pentru Cristos, care a făptuit atâtea şi a suferit atît de mult pentru mine. Însă roadele patimii ne sunt dăruite în sacramente, prelungiri ale Întrupării. În primul rând, în Euharistie: „Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste” şi, fundamental, în Botez: „Apa coastei lui Cristos, spală-mă”.
Întruparea, Patima, Euharistia sunt miezul a ceea ce am putea numi prima strofa a rugăciunii. Îndreptându-ne către sufletul, trupul, sângele, apa, Patima lui Cristos, mai degrabă decât către El însuşi, înseamnă să acceptăm mijloacele prin care a venit la noi: sufletul, trupul, tainele sale. Înseamnă să ne îndreptăm către mijloacele mântuirii – către instrumentele sale, dacă putem spune astfel – de care Domnul veşnic a voit să se slujească pentru a ne mântui.
În cea dea doua strofă a rugăciunii, cel ce se roagă se adresează direct persoanei lui Isus: „O, bune Isuse”. Îl vedem pe Isus luminat de atributul său esenţial: bunătatea. Rugămintea pare cu totul generală: „Ascultă-mă”. Însă se precizează îndată. Harul prin excelenţă, singurul important la urma urmei, este „Nu îngădui să mă despart de Tine”. Or acest har este situat exact în centrul celei de-a doua strofe, observând ca ultimele patru versete formează un tot şi nu exprimă, de fapt, decât o singură rugăminte, privitoare a „moartea mea”.
„În rănile tale, ascunde-mă”: este prima precizare a împlinirii rugăciunii pe care o aşteptăm de la bunătatea lui Isus. Este vorba, în mod evident, de rănile ce rămân în trupul Răstignitului, de vreme de în ele îmi aflu azi sălaş. Firea omenească a lui Cristos este locuinţa omului, sălaşul său. Rănile mâinilor, ale picioarelor, ale coastei sale ne sunt loc de adăpost. S-au deschis din iubire şi ne sunt loc de odihnă, de siguranţă, de ascunziş: „ascunde-mă”. Căci există duşmani. Cetăţuia este sigură, însă trebuie să luptăm.
După rugămintea esenţială: „Nu îngădui să mă despart de tine”, şi răspunzând cererii „ascunde-mă”, aflăm: „de duşmanul cel rău, apără-mă”. Este vorba aici de „vrăjmaşul neamului omenesc”. Cristos, care ne apără, este mai tare decât el şi acesta rămâne neputincios înaintea noastră dacă rămânem în Cristos.
„Vrăjmaşul cel din urmă este moartea”(1Cor 15,26). El este biruit atunci când cel ce moare răspunde unei chemări, ascultă de o poruncă: „În ceasul morţii mele, cheamă-mă, porunceşte-mi să vin la tine.” Moartea duce atunci la laudă împreună cu toţi sfinţii, în vecii vecilor. Amin. Omul îşi atinge ţelul.
Rugăciunea este în întegime construită pe relaţia Tu – eu, însă se încheie în comuniunea tuturor sfinţilor. Ea înglobează timpul de acum al celui ce se roagă până la moarte şi merge mai departe, în veşnicie, în vecii vecilor. Eul celui ce se roagă, care, în prima srofă, era doar obiect al harului şi al milostivirii, devine, în cea de-a doua strofă, subiect al verbelor: să nu mă despart de tine, să vin la tine, să te laud. Capătă consistenţă şi devine cu adevărat subiect: cineva înaintea ta, prin tine, pentru tine.
După cum am putut vedea, rugăciunea Anima Christi întruchipează întreg misterul lui Cristos: Întrupare, Patimă, Înviere, Botez, Euharistie (şi, în sens mai larg, sacramentele).
„În cetăţuia veşniciei sale, în lumina sa de nepătruns, Dumnezeu era de neînvins, săgeţile păcatelor alunecau precum înţepăturile unui copil pe bronzul maiestăţii sale atotputernice. Însă Dumnezeu în adăpostul şubred al unei inimi: cât de uşor poate fi atins acum! Cât de uşor poate fi rănit!
… O inimă: ce ţintă aleasă! Ce ispită! Aproape inconştient ţeava puştii bate într-acolo. Câtă lepădare de sine, câtă nesăbuinţă la Dumnezeu! El însuşi şi-a dezvăluit punctul slab al iubirii sle, de-abia s-a răspândit vestea că Dumnezeu locuieşte printre noi, într-o inimă omenească, şi fiecare îşi ascute săgeţile şi îşi pune arcul la încercare. O ploaie , o puzderie se va năpusti asupră-i, milioane de proiectile îşi vor lua zborul către micul punct roşu.”
(H.U. VON BALTHASAR, Le Coeur du Monde, Paris, 1956, pp.43-44.)

Din: Daniel Dideberg, S.J., Contemplând Inima lui Isus,
Cap. 6. „Sîngele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste.
Apa coastei lui Cristos, spală-mă

Editura Arhiepiscopiei Romano – Catolice Bucureşti, 2002.

2 comentarii la “„Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste. Apa coastei lui Cristos, spală-mă””

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. Gina spune:

    ESTE UNA DIN CELE MAI FRUMOASE RUGACIUNI

  2. ivascu marieta spune:

    doresc si eu sa mi se transmita toata acesta frumoasa rugaciune.Cu multumiri Marieta Ivascu

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>