Postat pe 20 august 2010 în Articole

Iată, Biserica Sfânta Cruce din Bucureşti a împlinit 12 ani de la consacrare. Este un moment de sărbătoare pentru întreaga comunitate parohială. Celebrarea a avut loc în prezenţa comunităţii, care a participat la liturghia de la orele 18.00, în data de 19 august 2010. În urmă cu 12 ani, Excelenţa Sa, Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a consacrat această biserică cu hramul: Înălţarea Sfintei Cruci; moment în care a uns cu uleiuri sfinţite zidurile interioare ale bisericii. De atunci au trecut porţile bisericii o mulţime impresionantă de credincioşi, atât de confesiune catolică cât şi ortodocşi. Aşa cum a amintit la predică, părintele vicar, Maricel Bulai, în tot acest interval de timp scurs de la consacrarea bisericii, aceste ziduri au fost martore la mai multe evenimente: miracole sau minuni ale celor cărora li s-au îndeplinit rugăciunile, celebrări liturgice, momente de adoraţie, conferirea Sfântului Mir, prima Sfântă Împărtăşanie pentru un număr impresionant de copii şi tineri. În cuvântarea de final, părintele paroh, Ionel Pojum, nu a uitat să îi amintească pe cei care nu mai sunt printre noi, dar care au fost membrii comunităţii, amintind totodată şi Sfinţia Sa că, în această biserică care a îmbrăcat în aceste zile haine de sărbătoare, de-a lungul timpului au avut loc foarte multe manifestări liturgice. Un număr impresionant de preoţi au trecut în acest interval de timp pe la Sfânta Cruce şi tot această comunitate a dat actualul episcop auxiliar de Bucureşti, în persoana Excelenţei Sale, Dr. Cornel Damian, Episcop titular de Isiriana, primul paroh al acestei comunităţi. Nu trebuie să uităm însă şi istoria acestei comunităţi, care debutează în 1933, odată cu venirea primelor 40 de familii de etnie armeană, de confesiune armeano-catolică, care fondează aici prima comunitate, construind capela care astăzi este casă parohială. Continuând cu părintele Ivan Petre (cunoscut ca părintele Sebastian), călugăr din ordinul carmelitanilor desculţi, care nu mai este printre noi, dar care a făcut parte din această comunitate şi care a fost primul călugăr carmelitan din ţara noastră. Apoi trebuie să îi amintim în rugăciunile noastre pe toţi preoţii care care au activat aici, pe cei care au deservit parohia în anii în care aceasta era filială a parohiilor Bărăţia şi Cioplea şi pe toţi care au contribuit la istoria acestei parohii tinere, scriind cu trecerea timpului o nouă filă din istoria comunităţii.

Liturghia a luat sfârşit cu o binecuvântare specială pentru membrii comunităţii care au participat la această celebrare euharistică, iar la sfârşitul liturghiei a avut loc o agapă frăţească la care a participat întreaga comunitate. Istoria acestei comunităţi catolice, importante în viaţa bisericii locale prin numărul  membrilor săi, continuă să fie scrisă de fiecare membru al comunităţii care participă la viaţa bisericii locale, de fiecare preot care va veni în această comunitate, de preoţii care prin bunătatea lui Dumnezeu sunt astăzi alături de noi şi de toţi aceia care pun suflet la creşterea acestei comunităţi,  pentru a-L putea face cunoscut pe Cristos şi acelora care nu îl cunosc sau îl cunosc foarte puţin.

Marius Oanţă

biserica_romano_catolica_sfanta_cruce

9 comentarii la “Biserica Sfânta Cruce: 12 ani de la consacrare”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. Gabriela spune:

    imi place!….Dumnezeu sa fie alaturi de toti credinciosii si de toti preotii care sunt si au fost in parohia Sf.Cruce si sa reverse harurile Sale asupra noastra.

  2. Pr. Maricel spune:

    Felicitari pentru articol!

  3. Marius Oanta spune:

    multumesc frumos parinte!…

  4. Molie spune:

    Multi ani inainte !

  5. pr. Ionel spune:

    Mulţumesc şi eu, din inimă, dragă Marius, pentru acest articol aniversar!
    Trebuie să adaug, bineînţeles tot cu gând de recunoştinţă, că agapa frăţească de la sfârşitul Liturghiei a fost oferită de Asociaţia Sf. Vincenţiu de Paul, condusă de D-na Cornelia Dragoste.

  6. Marius Oanta spune:

    Parinte, sunt bucuros ca pot sa scriu aceste ganduri cu atat mai mult cu cat, se implineste 1 an de cand mi-ati oferit acest spatiu sa ma desfasor si sa scriu!… Multumirile si recunostiinta cred ca dvs. le meritati, pentru anii in care ati pastorit aceasta comunitate (cand trebuie sa impliniti 12 ani de cand sunteti perohul comunitatii noastre), lucru care in opinia mea nu este usor. Am tinut sa consemnez acest moment din istoria parohiei noastre ca un omagiu adus tuturor acelora care au muncit aici si au scris istoria parohiei, sper ca la intr-un moment sa pot consemna aceste lucruri!… Tin sa multumesc, pentru agapa frateasca, Asociatiei Sf. Vincentiu de Paul si doamnei doctor Cornelia Dragoste care a facut lucruri admirabile in comunitatea noastra ( e bine ca ati reamintit acest lucru) si dvs. care ati sprijinit toate aceste actiuni sper sa va rasplateasca Dumnezeu pentru lucrurile minunate pe care le faceti!…

    Laudat sa fie Isus!

  7. Corina spune:

    Cu ocazia fiecarei aniversari ne dam seama ca devenim mai maturi, mai puternici si mai curajosi, astfel si Parohia Sfanta Cruce in fiecare an devine mai puternica prin numarul mare de enoriasi pe care ii aduna in mijlocul ei. Cu ajutorul acestei Biserici si a preotilor care slujesc in ea multi dintre noi am descoperit ca Domnul este prezent intotdeauna in inimile noastre. Fie ca Sfanta Treime sa aiba mereu in paza aceasta Parohie!

  8. manoliu irma spune:

    ” Multi enoriasi si-au gasit linistea sufleteasca, si pace in suflet intre zidurile edificiului care este Biserica Sf. Cruce ” Sunt cuvintele pr. vicar Maricel Bulai rostite in cadrul predicii.
    Ai trecut in articol peste aceste adevaruri. De fapt sunt cuvintele care mi-au provocat lacrimi multe, multe. Nu ptr. ca as fi super sensibila, ci ptr. faptul ca dupa plecarea sotului in eternitate,cand am avut cea mai mare nevoie de o mangaiere si sprijin sufletesc pr. paroh Ionel Pojum m-a ajutat sa trec peste acest impas.De atunci Biserica a devenit ptr. mine loc de refugiu in intristare, dar si loc de multumire ptr. momentele de bucurie. In Biserica imi gasesc linistea.
    Parintele paroh vazandu-ma
    atat de dezorientata, mi-a oferit Catehismul.Pt.Eduard cand a plecat in strainatate mi-a oferit un Rozariu. A fost un indemn fara cuvinte de a participa la recitarea Rozariului.Recent mi-a oferit o Carte de rugaciuni, este tot un indemn fara cuvinte de a ma ruga mai mult.
    Am convingerea: daca pe pamant suntem parasit, ptr. suflet ca mangaiere ramane CREDINTA.

  9. irina badalicescu spune:

    Santem fericiti si binecauvantati ca avem un PAROH ca Printele Ionel inmijlocul nostru. Ii multumim Sfintei Treimi si Macii Domnului ca ne-a dat acest PARINTE care este alaturi de noi in Scaunul de Spovada si la SF.Liturghe cu blandetea si invatamintele sale. Noi il pretuim si il iubim!
    Maimult, si greco-catolicii il iubesc si se marturisesc la Dansul, il asteapta cu incredere si pretuire si iubire in SCAunul de Spovada.
    Dumnezeu sa-l Binecuvanteze!

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>