Postat pe 15 iunie 2010 în Articole

Devoţiunea Preasfintei Inimi  a lui Isus devine încă din perioada Evului Mediu una dintre cele mai importante devoţiuni în bisericile: romano-catolică, anglicană şi luterană. Originea ei modernă provine se pare din Franţa, şi i se datorează Sf. Margareta Maria Alacoque (1647-1690), o călugăriţă din ”Ordinul Vizitatoarelor Sfintei Fecioare Maria” (Ordinul Vizitadinelor), ale cărei viziuni au fost transpuse încetul cu încetul în tradiţia şi practica Bisericii. Învăţând din viziunile pe care această sfântă susţinea că le-a avut, Biserica transformă devoţiunea ”Preasfintei Inimi a lui Isus” într-o devoţiune de masă, fiind celebrată la scară planetară în toate bisericile catolice. ”Biserica lui Cristos răspunde prin diferite acte de cult, prin care recunoaşte şi preamăreşte iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu. Printre aceste forme de cult se află cinstirea Preasfintei Inimi a lui Isus, ca întruchipare reală şi simbol viu al dragostei divine faţă de oameni; Sărbătoarea Inimii Preasfinte, devoţiunea primei Vineri din lună, aşezarea la loc de cinste a icoanei cu Inima Mântuitorului, sunt practici îndrăgite de mulţi credincioşi şi confirmate de autoritatea supremă a Bisericii” (Vieţile Sfinţilor, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureşti, 1992, Vol. 2, pag.193).

Dacă ar fi să ne întoarcem în timp, vedem însă că această devoţiune era prezentă încă din secolele XI–XII în mănăstirile catolice ale ordinelor benedictine şi cisterciene, fără să ştim cu certitudine dacă a apărut mai întâi devoţiunea sau practicanţii acestei devoţiuni (Pentru mai multe detalii vezi spre exemplu: Enciclopedia Catolică on-line, disponibilă pe site-ul: www.newadvent.org/cathen/07163a.htm). Începând din secolul al XII-lea această devoţiune se răspândeşte cu repeziciune până în secolul al XIV-lea, fiind preluată de diferite ordine şi congregaţii ca cele: franciscane, carthusiene şi dominicane; fiind totuşi practicate individual de aceste ordine. Aşa cum lesne putem observa, istoria acestei devoţiuni este cel puţin lacunară dacă nu de-a dreptul pierdută în negura timpului, ceea ce putem afirma cu certitudine este că, astăzi această devoţiune este urmată de tot mai mulţi creştini.

După moartea Sf. Margareta Maria Alacoque, în timpul epidemiilor de ciumă din oraşele Franţei, devoţiunea se răspândeşte începând cu anul 1720 şi în Marsilia, unde un număr impresionant de credincioşi participă la această devoţiune după ce fusese practicată aşa cum am arătat mai sus, numai în comunităţile religioase de viaţă consacrată. În 1896, Fericita Maria a Inimii Divine cere superioarei sale să ia legătura cu Sfântul Părinte Leon al XIII-lea (1810-1903) şi să-i ceară Suveranului Pontif să consacre ”Preasfintei Inimi a lui Isus” lumea întreagă. Papa Leon al XIII-lea a solicitat o anchetă pentru a înţelege mai bine revelaţia surorii consacrate şi în 1899, în lumina tradiţiei şi învăţăturii Bisericii, a consacrat ”Inimii Preasfinte a lui Isus” întreaga lume prin Enciclica ”Annum Sacrum”. După această enciclică şi consacrarea lumii întregi Preasfintei Inimi a lui Isus, Sfântul Părinte avea să declare că a realizat: „cel mai mare act al pontificatului meu”. Prin intermediul Enciclicei ”Annum Sacrum”, Papa Leon al XIII-lea, a decretat ca ziua ”Inimii Sacre” să se celebreze în fiecare an în data de 11 iunie, iar întreaga lună iunie să fie dedicată Inimii Preasfinte a lui Isus,  recomandând ca prima vineri din lună să se facă adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament în toate bisericile catolice (Leon al XIII-lea, Enciclica ”Annum Sacrum” on consecration to the Sacred Heart, 1899, paragraful 2 şi 3). Sfântul Părinte Papa Pius al XI-lea a reafirmat în 1928 poziţia Bisericii prin Enciclica Miserentissimus Redemptor” în care vorbeşte de Cristos care se “manifestă pe sine” şi care, prin intermediul Sf. Margareta Maria Alacoque, promite: “belşug de haruri cereşti celor care dau cinstire Preasfintei Inimi a lui Isus”.  În momentul în care apare sfintei, Cristos i se prezintă cu inima ieşită din piept şi îi spune: “Priveşte această inimă care a iubit atât de mult pe oameni încât nu a cruţat nimic şi s-a consumat cu totul spre a le dovedi dragostea ce le-o port. Drept recunoştinţă, din partea celor mai mulţi nu primesc decât ingratitudine, prin lipsa lor de respect şi prin sacrilegiile pe care le săvârşesc, prin răceala şi dispreţul faţă de prezenţa mea în taina sfântă a Euharistiei (…) Pentru aceasta îţi cer ca prima vineri după a opta zi de la sărbătoarea Trupului şi Sângelui meu să fie dedicată cinstirii inimii mele (Op. Cit., pag.194).

Iată întreaga esenţă, Cristos este cel care face întotdeauna primul pas pe calea împăcării cu oamenii, El se oferă necondiţionat şi cere celor care îl ofensează să se întoarcă la El, mai mult le făgăduieşte tuturor acelora care îl vor cinsti pe Cristos în Preasfântul Sacrament că vor primi o mulţime de haruri. Enciclica Papei Pius XII, intitulată “Haurietis Aquas” (“Veţi atrage ape”), apare la centenarul stabilirii sărbătorii Preasfintei Inimi a lui Isus, şi este o derivaţie a textului din Isaia, “Cu bucurie veţi scoate apă din izvoarele mântuirii” (Is 12, 3). Acest verset face referire la abundenţa de bunuri spirituale pe care le primim de la Cristos, iar prin Enciclica sa, Sfântul Părinte recunoaşte dimensiunea importantă a Preasfintei Inimi a lui Isus în spiritualitatea creştină (Pentru mai multe detalii, vezi spre exemplu: Pius al XII, “Haurietis Aquas” On devotion to the Sacred Heart, 15 mai 1956).

Aşa cum am arătat mai sus, mulţi papi au dat Preasfintei Inimi a lui Isus importanţa cuvenită prin Enciclicele lor, subliniind totodată importanţa acestei devoţiuni. De-a lungul timpului au fost fondate mai multe congregaţii care cuprindeau în titulatura lor, numele “Preasfintei Inimi a lui Isus” şi care dădeau o importanţă majoră acestei devoţiuni, consacrându-şi membrii “Inimii Sacre”. Mai mult decât atât, foarte multe biserici, şcoli confesionale, azile de bătrâni, spitale sau instituţii din lumea întreagă sunt consfinţite Inimii Preasfinte a lui Isus. Sărbătoarea pe care o cunoaştem astăzi, dedicată Preasfintei Inimi, a fost introdusă în calendarul catolic începând cu anul 1856, fiind celebrată la 19 zile după Rusalii, ceea ce  face ca această sărbătoare să fie celebrată numai vinerea.

Mulţi oameni merg astăzi în bisericile din lumea întreagă în prima vineri din lună pentru a-L adora pe Cristos prezent în Preasfântul Sacrament. Să ne încredinţăm şi noi aşadar Inimi Preasfinte a lui Isus, pentru a primi din abudenţă harurile promise nouă de Cel care se oferă necondiţionat din iubire pentru făpturile sale, pentru a-L putea primi cum se cuvine în Sacramentul Euharistiei pe Cel care suferă zilnic pentru fărădelegile noastre şi a Cărui jertfă se celebrează în bisericile din lumea întreagă.

Marius Oanţă

5 comentarii la “Devoţiunea Inimii Preasf. a lui Isus”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. Anna spune:

    Dragă Marius,
    Este de apreciat ceea ce faci scriind aceste articole şi eşti un bun exemplu pentru noi tinerii, tineri care suntem „mereu ocupaţi” mai ales pentru Dumnezeu. Spun că este de apreciat pentru că din pacate din ce în ce mai mult observ în zilel noastre o practică a turismului ecumenic şi uităm intreaga esenţă, adică Dumnezeu.
    Felicitări!
    Referitor la articol aş vrea ca pe viitor să pui accentul un pic şi pe faptului că şi noi trebuie să învăţăm din exemplul dat de Cristos „cel care face întotdeauna primul pas pe calea împăcării cu oamenii”.
    Anna

  2. Gon spune:

    Asemenea randuri le citesc mereu cu sufletu baiatu asta stie ce scrie si merita sa fie mult mai apreciat

  3. Marius Oanta spune:

    Va multumesc pentru comentarii , pentru incurajari si le multumesc si celor care comenteaza in particular!…desi sunt momente in care mi-as dori sa le vad postate si pe site, e important sa comunicam si prin intermediul acestui site pentru ca este al comunitatii noastre!…sper sa fie de bun augur si astept in continuare pareri si de ce nu critici!…

  4. jonny spune:

    E frumos ! E frumos sa cinstesti cu devotiune si recunostinta, dragostea pe care domnul nostru Iisus a avut-o si o are pentru toata rasa umana. Cinstim dragostea care se spune ca vine din inima, sacrificiul Lui, suferinta avuta pentru a avea noi mantuire vesnica. Harul domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Duhului(Spiritului) Sfant sa fie cu voi cu toti !!! Amin

  5. Elena spune:

    Felicitari! Excelent articol, ca toate celelalte scrise de tine. Documentat, coerent, cu un plan tematic sustinut de o multitudine de argumente.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>