Postat pe 23 mai 2010 în Articole

Sfânta Brigita avea un fiu care ducea o viata foarte putin edificatoare. Era o adevarata furtuna pentru mama sa. Ea îi cerea Preasfintei Fecioare în mod constant mântuirea acelui fiu rebel.
Într-o zi, tânarul s-a înrolat în armata. S-a dus la razboi si a fost ucis. A murit fara spovada si fara împartasanie.
Sfânta, zbuciumata, plângea si o întreba cu insistenta pe Preasfânta Fecioara de ce a lasat sa moara astfel. Pâna când, într-o noapte, a avut un vis:
A vazut cum înaintea tronului lui Dumnezeu sosea un grup de demoni protestând:
-Venim sa ne plângem. Acum câteva zile a murit fiul Brigitei. Când era ranit, în agonie, ne-am apropiat de el pentru a-l ispiti. Atunci a venit Maria, Mama lui Isus, ne-a alungat pe toti si nu a permis niciunui demon sa se apropie de tânar.
Isus a privit la Maria. Ea, surâzând, i-a explicat:
-Fiule, mama acestui tânar m-a rugat atât de mult pentru el, încât eu am considerat-o ca pe o mare datorie sa-l însotesc în ceasul mortii sale. Întrucât nu era nici un preot prin apropiere, i-am inspirat sa faca un act de cainta. A murit rugându-se cu pietate. S-a rugat mult mama sa pentru el.
Atunci Isus a spus demonilor:
-Ceea ce face Mama mea este bun facut! Plecati de aici, blestematilor!
Acel vis a umplut-o de pace pe sfânta.

Canaaneanca, Brigita, Monica… oricare ar fi: mamele, rugându-se, sunt puterea cea mai mare care exista în lume.
A se ruga pentru fii este o parte esentiala în munca de mama.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Într-o zi, amestecata printre pelerini, astepta o doamna îmbracata în doliu. Era profund întristata deoarece sotul ei, care nu era credincios, se sinucisese aruncându-se de pe un pod într-un râu în care a murit înecat.
La un moment dat a trecut prin fata ei Sfântul Paroh de Ars si, fara a-i da timp sa spuna vreun cuvânt, i-a spus cu voce joasa:
-Este salvat.
Femeia s-a tulburat.
-Este salvat, va spun.
Un gest de incredulitate a fost singurul raspuns al bunei femei. Atunci Sfântul, accentuând fiecare cuvânt, îi spuse:
-Va spun ca este salvat. Se afla în purgatoriu si trebuie sa va rugati pentru el. Între pod si apa a avut timp sa faca un act de cainta. Preasfânta Fecioara i-a obtinut acest har. Amintiti-va de altarul pe care dumneavoastra îl puneati în camera dumneavoastra în timpul lunii Mai. Uneori, sotul dumneavoastra, desi nu era credincios, se ruga si el. Acest lucru i-a obtinut cainta si iertarea suprema.

Cât de putin si cât de eficient! Preasfânta Fecioara ne aduce aminte de mama careia copilul ei îi face cadou un desen pe care tocmai l-a facut. Este de ajuns acest fleac pentru a o emotiona pâna la lacrimi.
Maria nu da o suta pentru unu. Ea da totul pentru aproape nimic.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Un om bun, la vreo saizeci si ceva de ani, murea într-un sanatoriu, dupa ce s-a spovedit, plin de pace si seninatate.
Preotul care l-a îngrijit a încercat sa afle ce relatie cu Dumnezeu a mentinut de-a lungul vietii sale agitate. Iar muribundul i-a povestit viata sa.
Era fiul unui tata insuportabil. La treisprezece ani a plecat de acasa. Când si-a luat ramas bun de la mama sa, ea, plângând, i-a spus: „M-as duce de buna voie cu tine, însa datoria mea este sa ramân. Totusi sa nu uiti ca exista o alta Mama care, Ea da, va fi mereu alaturi de tine”. Si scotându-si medalia Preasfintei Fecioare pe care o purta la gât, i-a pus-o lui, în timp ce îi cerea: „Promite-mi ca în fiecare seara, înainte de a te culca, îi vei recita trei Bucura-te, Marie”.
Bunul om spunea ca s-a culcat de mai multe ori biat decât treaz, însa beat sau treaz, în nici o seara nu a uitat sa recite cele trei Bucura-te, Marie pe care le promisese mamei sale.
Murea într-un mod de invidiat.

A te obisnui sa ai în fiecare zi un gest de afectiune fata de Preasfânta Fecioara este o asigurare de viata vesnica.
Cerându-i de mii de ori, de-a lungul anilor, sa se roage pentru noi „în ceasul mortii noastre”, cum oare sa uite de noi tocmai în acest moment?

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Un misionar iezuit în India povesteste o întâmplare relatata de propriul ei protagonist, un tânar si curajos militar indian în serviciul Angliei, ca locotenent într-o companie din Cipayos:
„Ieri seara, când am sosit în tabara dupa un mars extenuant, eram atât de obosit si terminat încât m-am trântit îmbracat asa cum eram în patul litiera fara a recita cele „trei Bucura-te, Marie” pe care promisesem si pe care în fiecare din zilele precedente le recitasem.
Am adormit profund… Era miezul noptii când m-a trezit o scuturatura puternica. M-am ridicat si am aprins lanterna. Am avut senzatia ca nu eram singur. Am privit în jurul meu însa nu am vazut nimic din ce mi-ar fi putut atrage atentia. Întrucât îmi era tare somn am pus din nou capul pe perna. Dintr-o data mi-am adus aminte de cele „trei Bucura-te, Marie” uitate. Mi-a parut rau ca fusesem neatent si, facând un efort, am sarit din pat si am început sa le recit.
Abia începute, însa, nu am putut sa le continui. Cu groaza si spaima, ochii mei priveau fix la pat. De sub patura iesea un sarpe oribil… Dupa creasta pe care o avea am recunoscut ca era o „cobra capella”, o specie dintre cele mai periculoase, a carei muscatura este mortala…
Monstrul îsi descolacea încet inelele repugnante pe patul meu… Eu, pe moment, eram hipnotizat si paralizat de spaima. Însa înainte ca reptila sa se întinda mai tare si sa ma atace, am apucat spada si, dintr-o lovitura, i-am taiat capul pe care-l tinea întins si intimida cu suieratul sau amenintator.
Vazându-ma salvat de la un atât de mare pericol am înteles ca îi datoram Maicii Domnului salvarea mea si m-am asezat în genunchi pentru a recita cele „trei Bucura-te, Marie”.

Cele trei Bucura-te, Marie, l-au pazit de muscatura sarpelui. Devotiunea fata de Preasfânta Fecioara este mijlocul cel mai sigur pentru a ne pazi de pacat, de muscatura sarpelui infernal.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Era de copil – dupa cum spune el însusi – „un mic dracusor”, un adevarat cosmar pentru parintii sai. În loc sa mearga la ore, se ocupa de „alte afaceri”.
Odata, tatal sau care era politist, i-a surprins pe el si pe câtiva prieteni de-ai lui furând mere în timpul în care ar fi trebuit sa fie la ore.
„Când m-a vazut, de departe a strigat: Stai!”
Tovarasii mei au început sa alerge care încotro disparând ca fulgerul. Am ramas singur, parca lipit de pamânt, fara a mai putea face vreun pas. Tatal meu s-a apropiat, nu m-a certat nici nu mi-a tras vreo palma. Singurul lucru pe care l-a facut a fost sa ma apuce puternic de brat si sa ma duca pâna în sat fara a spune nici macar un cuvânt.
Înainte de a intra în casa, m-a dus la biserica. S-a dus direct la altarul Maicii Domnului si s-a pus în genunchi. Eu, aproape fara sa-mi dau seama de ceea ce faceam, am îngenuncheat lânga dânsul.
Atunci, tatal meu, cu devotiune si privind la statuia Maicii Domnului, a spus:
-Preasfânta Fecioara, Maicuta mea! Tu stii foarte bine tot ceea ce am facut pentru a-l educa pe acest fiu nesimtit. Acum nu mai stiu ce sa fac… Ti-l las în mâinile tale… Fa cu el ceea ce vrei tu.
S-a ridicat si a plecat.
Am privit la Preasfânta Fecioara. Acolo mi-am propus si i-am cerut ajutorul pentru a ma schimba”.
Astazi, „micul hot de mere” este unul dintre cei mai îndragiti episcopi din Canada.
La câtiva ani dupa cele întâmplate, atunci când i-a spus tatalui sau ca ar vrea sa mearga misionar, acesta, suspinând, a exclamat:
-„Nu m-am gândit ca Preasfânta Fecioara chiar va lua în serios cuvintele mele”.

Ce întarire extraordinara pentru parinti în munca lor de educatori! Si ce stimulent pentru copiii lor daca stiu sa le sadeasca în inimi dragostea fata de Maria!
Pacat ca se întrebuinteaza atât de putin o bogatie atât de mare!

Culese de pr. Paul Budău

1998-2008 036

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>