Postat pe 25 martie 2010 în Articole

După numeroasele sărbători cu dată fixă din timpul de peste an, ne vom opri la o altă sărbătoare cu dată fixă, de data aceasta din Postul Paştelui şi anume la Duminica Floriilor. Acest moment este sărbătorit în fiecare an cu o săptămână înainte de Învierea Domnului. Este un moment istorisit de toate Evangheliile, când Isus este aclamat la intrarea Sa în Ierusalim de poporul adunat la intrarea din faţa cetăţii. Deşi această sărbătoare nu aminteşte nimic de regalitatea lui Cristos, Acesta este întâmpinat asemenea regilor cu ramuri de măslini în mână. Cei adunaţi înaintea Lui pentru ai aduce ofranda lor, sunt aceeaşi care, peste numai câteva zile îi vor cere moartea în piaţa publică. Cristos călare pe un asin, trece prin mijlocul lor cu bucurie, deşi ştie ce o să se întâmple în viitorul apropiat, mulţimea îl aclamă, în strigăte de bucurie îi spun: ”Osana, Fiul lui David. Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus” ( Mt. cap. 21, vers. 5-11, 15; Mc. cap. 11, 7-10; Lc. 19, 33-38; In. cap. 12, 12-15). Primirea lui Cristos este asemenea primirii pe care poporul din timpul regelui Saul, i-o face viitorului monarh David, care se întoarce triumfător din lupta împotriva lui Goliat şi a filistenilor. Pe lângă această paralelă cu trecutul, acest moment mai vorbeşte şi de duplicitatea poporului lui Israel. Intervalul de timp scurs de la aclamarea lui Cristos şi moartea lui pe cruce este unul destul de scurt, acelaşi popor care simte nevoia să îl aclame, vom vedea cum îl preferă pe un răufăcător care va fi eliberat la schimb cu Mesia. Cum poate un popor întreg să îl aclame astăzi, iar mâine să îl condamne, este un mister, iar dincolo de acest mister se observă duplicitatea omului care îl condamnă la moarte pe Creator. Această atitudine nu s-a schimbat nici astăzi, când oamenii îl judecă pe Dumnezeu pentru lucrurile ce li se întâmplă în fiecare zi şi cu care nu sunt de acord. După ce îl aclamă şi îl recunosc pe Mesia, pe Cel în numele căruia sclipesc aştrii cerului, imediat îl condamnă la moarte prin păcatele pe care le săvârşesc. Astăzi îl primesc pe Cristos cu ramuri de măslin în mână, iar mâine îl condamnă la moarte.

Poporul care îl aclamă pe Cristos îi recunoaşte regalitatea, conştient sau nu, îl asemuieşte cu regele David şi îl recunoaşte ca fiind din acelaşi neam şi urmaş al acestuia, când îl aclamă şi îi spune: ”Fiul lui David”. Acelaşi popor îi recunoaşte ca fiind Fiul lui Dumnezeu, El este Cel care vine în numele Domnului. Acţiunea se desfăşoară în oraşul lui David, Ierusalim. Cât priveşte oraşul Ierusalim, acesta a devenit capitală în timpul regelui David în anul 1010 î.Cr. şi totodată era centrul vieţii religioase şi politice a Israelului încă din vechime. În vremea regelui Solomon, urmaşul lui David, s-a contruit aici templul şi palatul regal. Cristos intră în oraşul lui David şi este întâmpinat ca un rege. Floriile sau intrarea în Ierusalim reprezintă o sărbătoare cu puternice implicaţii pentru poporul lui Israel, Cristos însuşi păşeşte în cetatea cucerită de predecesorul său David, care este centrul vieţii spirituale şi care rămâne centrul vieţii spirituale şi în timpul lui Cristos. Lui Cristos i se recunoaşte apartenenţa regală şi este întâmpinat şi aclamat de propriul popor şi de urmaşii celor care îl aclamau pe David în trecut. Această intrare triumfală a lui Cristos, care este Regele regilor, este istorisită şi în Vechiul Testament în Cartea lui Zaharia. Odată cu intrarea Lui în Ierusalim se împlineşte scriptura care spune: ”Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe (…) El va vesti neamurilor pacea, şi va stăpâni de la o mare la cealaltă, şi de la râu până la marginile pământului.” ( Zaharia cap. 9, verss. 9-10). Cristos va vesti într-adevăr pacea pe toată perioada misiunii sale pământene, însă lumea nu înţelege acest lucru, nu pune în balanţă niciun moment când trebuie să aleagă între un răufăcător şi Mesia.

Când poporul îi strigă Osana şi îl aclamă, este conştient că el este Mesia. Acest cuvânt pe care îl pronunţă poporul adică, ”Mesia” vine din limba aramaică şi desemnează o stare specială prin care poporul crede că “Osana” poate să îi mântuiască, să îi elibereze şi să îi ajute. Mesia este Eliberatorul, Mântuitorul şi ajutorul celor adunaţi în faţa Sa. Poporul are nevoie de Cristos, vede în El un eliberator, un mântuitor pe care îl aşteaptă, şi de care ştie că vine din seminţia lui David, pentru că a fost vestit dinaintea apariţiei Sale pământene. Toţi îl aşteptă pe Mesia, dar când îl văd nu sunt în stare să îl recunoască decât atunci când face minuni şi le îndeplineşte cererile umane. Oamenii îl aclamă punându-I la picioare ramuri de palmier şi cântând un text din Psalmi: “Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului” (Psalmul cap. 118, verss. 25-26 ). Dacă ar fi să interpretăm acest gest al oamenilor care foloseau acest text din Psalmi, şi îl lăudau pe Cristos din mijlocul lor, ne putem gândi că ei îl aşteptau pe Mesia. Auziseră de el din scrierile Vechiului Testament şi îl aşteptau, mai mult îl aşteptau cu ramuri de palmieri în mână. Ramurile de palmier sunt simbolul triumfului şi al victoriei în tradiţia evreiască, ceea ce se deduce că Isus a intrat triumfător în Ierusalim. În alte state, ramurile de palmier au fost înlocuite cu ramuri de măslin sau salcie, se organizează procesiuni în amintirea intrării glorioase a lui Cristos în Ierusalim. Milioanele de oameni din lumea întreagă îşi amintesc de intrarea triumfală a lui Cristos în Ierusalim cântându-I Osana, Celui care trebuie să vină şi să ne mântuiească.

Să îl aşteptăm şi noi pe Cristos şi să-I cântăm Osana lui Mesia, să ne încredem în ajutorul său care mântuieşte şi eliberează pentru ca într-un final să ne putem bucura şi noi împreună cu El de mărirea slavei Sale în ceruri, să cugetăm la faptele noastre şi să punem în balanţă de fiecare dată când avem ca alternative răstignirea lui Cristos prin păcatele noastre sau salvarea Lui prin faptele noastre  bune.

Marius Oanţă

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>