In legatura cu “pomana” care te deranjeaza: consider ca toate evenimentele din viata noastra, fericite sau mai putin fericite, sunt un har, o “gratie” primita din patea lui Dumnezeu. Este modalitatea Lui de a ne obliga sa tinem seama de El, in tot ceea ce facem.
Faptul ca, in marea Sa milostivire, ne iarta toate pacatele atunci cand ne spovedim, asta nu inseamna ca suntem in vreun fel vrednici de aceasta iertare. Suntem niste cersetori, care ne prezentam in fata Lui, si ii cerem mila. Asemeni unui cersetor care cere cele necesare traiului sau, atunci cand ne spovedim, ar trebui sa fim “cersetori evanghelici”, oameni care stiu ca prin propriile lor merite, nu poseda nimic, si ca tot ce au este un dar de la Dumnezeu. Faptul ca suntem in stare sa ne spovedim, sa vedem pacatele noastre si masura in care am ranit marea iubire cu care ne inconjoara Mantuitorul, este tot un dar, primit de la Dumnezeu, din marea Sa milostivire. De aceea, am considerat ca termenul de “pomana” este potrivit in acest context.