Postat pe 16 februarie 2010 în Articole

Biserica ne invită în fiecare an la reconciliere cu Dumnezeu prin intermediu Postului Paştelui care este un timp de pregătire şi reconciliere cu Dumnezeu, a Acelui Dumnezeu făcut om care trebuie să Învie în glorie şi pe a Cărui Înviere se fundamentează întreaga existenţă a creştinului. Acesta este motivul pentru care această perioadă este foarte importantă. Postul debutează cu Miercurea Cenuşii şi este o zi care nu are o dată fixă, dar care potrivit tradiţiei este fixată să fie începutul Postului în Biserica Catolică de rit latin. Excepţie de la această regulă face însă Biserica Catolică de rit ambrozian, care reuneşte un număr de 45.000 de credincioşi grupaţi în Provincia ecleziastică de Milano şi în Episcopia de Lugano, pe teritoriul căreia se află în jur de 50 de parohii catolice de rit ambrozian. Aceştia intră în Postul Paştelui în duminica următoare (pentru mai multe detalii vezi spre exemplu – Liturgia Ambrosiana, Informazioni, dettagli, particolarità, ecc. di mons. Marco Navoni pe site-ul: www.cattoliciromani.com).

Miercurea Cenuşii este o zi de post şi abstinenţă, în care credincioşii de rit latin se pregătesc în chip special, pentru momentul de post care trebuie să vină. Timp de 40 de zile cât durează postul, creştinii catolici se pregătesc pentru marele mister al Învierii Domnului. Acest număr de zile nu este ales întâmplător, ci are semnificaţii adânci în Vechiul şi Noul Legământ. Pelerinajul poporului lui Israel prin pustiu a durat 40 de ani (Numeri cap. 14, verss. 1 – 44), 40 de zile a postit Moise înainte să primească de la Dumnezeu tablele legii (Exod cap. 24, vers. 18), Cristos, ne relatează Noul Testament, a postit 40 de zile înainte de a fi ispitit de diavol şi înainte să îşi înceapă activitatea mesianică (Matei cap. 4, verss. 1 – 2; Marcu cap. 1, vers. 13; Luca cap. 4, verss. 1 – 3).

O tradiţie păstrată se pare, din perioada Bisericii primare, dar care nu poate fi stabilită cu exactitate când a apărut, este presărarea cenuşii pe capul credincioşilor în Miercurea Cenuşii. Cenuşa provine din arderea ramurilor din Duminica Floriilor a anului precedent, care se păstrează după ardere şi care este presărată în formă de cruce pe capetele credincioşilor în semn de pocăinţă. Cuvintele folosite de preot sunt: ’’Memento homo quia pulvis es et in pulverem reverteris’’ (Aminteşte-ţi omule că din pământ eşti şi în pământ te vei întoarce). Aceste cuvinte ne însoţesc pe timpul postului până la momentul Învierii, iar noi credincioşii nu trebuie să le uităm ci să le medităm, să le trăim şi să ne amintim de semnificaţia lor, de faptul că suntem pelerini pe acest pământ.

Postul a apărut la evrei şi aşa cum am arătat mai sus, Moise a postit în dese rânduri, regele David obişnuia să postească în semn de pocăinţă, profetul Ilie deasemenea postea, însuşi Cristos posteşte până să-i apară diavolul şi să-l ispitească. Obiceiul postului a fost preluat şi de biserică şi este un moment pregătitor sau un omagiu adus de om Creatorului.

În mesajul său anual, adresat cu ocazia postului Paştelui din anul 2007, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea vorbeşte despre post astfel: ’’Postul Mare ne oferă o ocazie providenţială pentru a aprofunda sensul şi valoarea vocaţiei noastre de creştini şi ne stimulează să redescoperim milostivirea lui Dumnezeu, pentru ca noi, la rândul nostru, să fim mai milostivi faţă de fraţii şi surorile noastre. În perioada Postului Mare, Biserica îşi face datoria de a propune unele sarcini specifice care să însoţească concret credincioşii în acest proces de reînnoire interioară: acestea sunt rugăciunea, postul şi pomana.’’ Şi continuă Sfântul Părinte, că: ’’în conformitate cu învăţătura Evangheliei, noi nu suntem proprietari, ci administratori ai bunurilor pe care le avem: acestea nu sunt considerate ca proprietate exclusivă, ci ca mijloace prin care Domnul cheamă pe fiecare dintre noi de a acţiona ca să devină instrument al Providenţei sale faţă de aproapele nostru’’. Potrivit tradiţiei Bisericii, Cristos este mort doar în Vinerea Mare, în restul timpului Cristos este viu şi se manifestă în sacramentul Euharistiei, este prezent în mijlocul nostru. În această zi nu se celebrează liturghii în bisericile catolice, iar preoţii îmbrăcaţi în veşminte violet se prosternează în faţa altarului. Cântecele sunt diferite potrivit timpului postului, sobrietatea lor ne îndeamnă şi pe noi la un moment de reflexie care durează toată perioada Postului Mare. În această perioadă se face Calea Sfintei Cruci, când Biserica Universală în integralitatea ei îşi aminteşte de suferinţele pe care Cristos le-a suferit pe drumul crucii până pe Calvar. Fiecare staţiune ne aminteşte de suferinţele crucii lui Cristos, care transformă crucea dintr-un simbol păgân şi un mijloc de tortură pentru cei care comiteau ilegalităţi, într-un semn salvific distinctiv pentru creştini, care simbolizează victoria binelui asupra răului înfăptuită de Cristos prin Învierea Sa glorioasă după pătimirea şi moartea Lui pe cruce.

În 1966, Papa Paul al VI-lea prin Constituţia apostolică “Paenitemini” în conformitate cu Conciliul Vatican II, recomanda ca postul să ţină cont de situaţia economică locală din Diecezele catolice locale, iar toţi catolicii se pot abţine în mod voluntar de la consumarea produselor din carne, iar acolo unde nu se poate ţine post este recomandabil ca să fie înlocuit cu rugăciuni şi opere de caritate. (Conform: Apostolic Constitution “Paenitemini” of the Supreme Pontif Paul VI on fast and abstinence, Given at Rome, at St. Peter’s, February 17, 1966, the third year of our pontificate, chapter III, C, 60.) Potrivit aceleaşi Constituţii, persoanele cu dizabilităţi sunt unite cu suferinţele lui Cristos, iar aceste suferinţe vor conduce respectivele persoane la starea de har şi mântuire. Dacă din diferite considerente aceste persoane nu se pot abţine sau le dăunează sănătaţii lor fizice, Biserica nu consideră ca o încălcare a normelor şi a celei de-a II-a porunci a Bisericii care stipulează obligativitatea de a nu consuma carne vinerea şi în celelalte zile oprite. În conformitate cu Dreptul Canonic zilele de post şi abstinenţă sunt stabilite de Conferinţele Episcopale Naţionale (conform canonului 1253). Conferinţa Episcopală Română de rit latin a stabilit în anul 1994 ca zile de post şi abstinenţă să fie Miercurea Cenuşii şi Vinerea Mare (Sfântă), abstinenţa este obligatorie în toate zilele de vineri din Postul Mare, în celelalte zile de vineri din an, fie abstinenţa se poate ţine prin renunţarea la carne, fie poate fi înlocuită prin practicarea carităţii sau a evlaviei. Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru Postul Mare din 2010 intitulat “Dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Isus Cristos” (Romani 3, 21 – 22), este un mesaj actual în conformitate cu timpurile pe care le trăieşte “societatea umană” şi Biserica şi ne invită la o revizuire sinceră a vieţii noastre în lumina învăţăturilor evanghelice. În acest an aş dori să vă propun, spunea Sfântul Părinte, câteva reflecţii referitoare asupra temei vaste a dreptăţii, plecând de la afirmaţia paulină: “Dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Isus Cristos”. Mesajul Episcopului Romei se fundamentează pe experienţa Bisericii care consideră că în calitatea sa de mădular al bisericii lui Cristos, creştinul, este împins să contribuie la formarea unor societăţi drepte, unde toţi să primească ceea ce este necesar pentru a trăi după propria demnitate de oameni şi unde dreptatea este însufleţită de iubire (Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea din 30 octombrie 2009 pentru Postul Mare 2010). Mesajul Suveranului Pontif din acest an cu ocazia Postului Mare se centrează pe dreptatea lui Cristos, care vine din har, unde nu omul este cel care repară, cel care se vindecă pe sine însuşi şi pe ceilalţi ci Cristos care intervine prin acţiunea Sa salvifică (Ibidem.).

Aşadar Biserica ne oferă cadrul pentru a ne putea mântui, stipulând totodată şi condiţiile în care se poate renunţa la post fără a ne face vinovaţi de încălcarea poruncii bisericii şi care sunt zilele în care postul şi abstinenţa sunt obligatorii. Să privim cu încredere şi să asteptăm cu bucurie Învierea Domnului, să ne transformăm viaţa ca în aceste zile de post să ne reconciliem cu Dumnezeu, să transformăm întreaga noastră viaţă şi să o facem să fie asemenea lui Cristos care suferă pentru mântuirea noastră şi să ne unim suferinţele noastre cu suferinţele tuturor acelora care suferă, pentru ca într-un final să fim asemenea lui Cristos care vine în glorie.
Marius Oanţă

2 comentarii la “Postul Paştelui – timp de reconciliere cu Dumnezeu”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. manoliu irma spune:

    Predicile preotilor din parohie,dar maiales Calea Sfintei Cruci ne amintesc de suferintele crucii lui Cristos,si nu poti ramane indiferent, automat te duce la gandul:Doamne Isuse,rastignit pe cruce,voi face ce imi sta in putinta
    pentru mantuire sa pot astepta cu bucurie Invierea Domnului.

  2. andreeeea spune:

    fooooarte frumos!!!!!!!!

Adaugă un comentariu la andreeeea

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>