Luna octombrie este dedicatǎ Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului, mama lui Isus şi mama noastră. Despre Maria se pot spune multe fără să greşim că: prin ea a venit în lume mântuirea, este cea mai mare dintre sfinţi, tocmai din acest motiv – Fiul Omului s-a întrupat în Maria sub efuziunea Duhului Sfânt -, ea este imaculată şi din acest motiv Dumnezeu a ales-o să fie mama Fiului Său şi fiecare dintre noi alergăm ca prin mijlocirea ei, să dobândim fericirea veşnică. Şi cu toate acestea, mereu putem găsi apelative pentru Sfânta Fecioară Maria, iar Litania Lauretană oferă foarte multe exemple în acest sens, fiind totodată şi sfânta cu cele mai multe sărbători în calendarul roman. Biserica i-a acordat un rol deosebit, găsind de cuviinţă să o sărbătorească pe Maria în mai multe rânduri, în timpul anului liturgic, recunoscându-i rolul deosebit pe care l-a jucat in istoria mântuirii, prin naşterea Fiului Său.

Sfânta Fecioara Maria deschide calendarul liturgic fiind sărbătorită pe 1 ianuarie, urmând ca pe 11 februarie în fiecare an, să sărbătorim apariţia ei la Lourdes în faţa sfintei Bernadeta Soubirous. La 13 mai o sărbătorim pe Sfânta Fecioară Maria de la Fatima care le-a apărut celor trei copii portughezi care păşteau oile: Lucia, Francisc şi Iacinta. La 5 mai 1917, în timpul primului razboi mondial, Papa Benedict al XV-lea invita pe catolicii din lumea întreagă să se unească într-o cruciadă de rugăciuni, pentru a obţine pacea prin mijlocirea Maicii Domnului. După opt zile, Preacurata Fecioară Maria aducea oamenilor răspunsul său, arătându-se în ziua de 13 mai la trei copii portughezi care păsteau oile în locul numit Conca di Iria (Vieţile sfinţilor, vol I, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, 1992, pag. 215). Un an mai târziu, în octombrie 1918, Germania capitulează şi se încheie primul război mondial, punând astfel punct celei mai mari conflagraţii mondiale.

O altă sărbătoare de care se leagă numele Sfintei Fecioare Maria, este Vizita sa la verişoara Elisabeta, moment pe care îl sărbătorim la 31 mai. După primirea veştii de la Arhanghelul Gabriel, Maria aleargă la verişoara sa Elisabeta, moment oglindit şi în cântul MagnificatSufletul meu îl premăreşte pe Domnul, şi inima mea tresaltă de bucurie în Dumnezeu Mântuitorul meu. Căci a privit la smerenia slujitoarei sale, iată de acum toate popoarele mă vor numi fericită căci lucruri mari mi-a facut Cel Puternic şi Numele Lui e Sfânt. În momentul Întrupării Cuvântului, Maria se umileşte mărturisind că este roaba Domnului, spunea Sfântul Francisc de Sales, şi continua despre Maria că ea nu se mulţumeşte doar să îşi recunoască nimicnicia înaintea lui Dumnezeu, deoarece ştie că iubirea şi umilinţa nu sunt perfecte decât atunci când de la Dumnezeu se îndreaptă către oameni. Nu este cu putinţă să iubim pe Dumnezeu, pe care nu-l vedem, dacă nu iubim pe oameni, pe care îi vedem. Sărbătoarea Vizitei Preacuratei Fecioare Maria la vara sa Elisabeta reprezintă recunoaşterea şi preamărirea iubirii de oameni izvorâtă din iubirea lui Dumnezeu (Ibidem, pag. 244).

Pe 16 iulie este celebrată Sfânta Fecioară de pe muntele Carmel, zi care aminteşte de alungarea călugărilor carmelitani de către sarazini în secolul al XIII-lea, când aceşti călugări aveau un cult faţă de preamărirea Fecioarei Maria, cult care s-a răspândit şi în Occident. Într-o zi, Sfânta Fecioară i-a apărut unui frate, Simon Stock, căruia i-a oferit un scapular cu însemnele ordinului carmelitan spunându-i: Oricine va purta acest scapular va fi mântuit. Foarte mulţi oameni au cerut să poarte acest scapular, şi pentru că el oferea ocrotirea Sfintei Fecioare pe pămant şi eliberarea unui suflet din purgatoriu, în prima sâmbătă după ziua morţilor. Papa Ioan al XXII-lea, printr-o scrisoare papală, recomanda purtarea scapularului de către toţi credincioşi, acesta fiind un simbol al ocrotirii Mamei cereşti şi un sacramental, a cărui valoare se întemeiază pe rugăciunea Bisericii şi pe credinţa celor care îl poartă.

Sfânta Fecioară Maria este menţionată finalmente, în Noul Testament, în primul capitol al cărţii Faptele Apostolilor, în mijlocul apostolilor, rugându-se în cenacol în aşteptarea coborârii Duhului Sfânt alături de Petru, Ioan, Iacob, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacob al lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. Aceştia stăruiau în rugăciune, cu câteva femei, cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui (Fap. Ap. 1, 14). Ridicarea Sfintei Fecioare Maria cu trupul şi sufletul la cer, sărbătorită la 15 august , a fost decretată prima dată în Orient în secolul VII-lea de către împaratul bizantin Mauriţiu, iar în Occident, în acelaşi secol, de primul papă grec, Sergiu I. Termenul de adormire a fost înlocuit cu cel de asumpţiune – ridicare la cer – un secol mai târziu, urmând ca în 1950, Papa Pius al XI-lea să-l definească dogmă de credinţă, punând totodată în lumină caracterul unic al sfinţeniei personale a Maicii Domnului, având în vedere că umbra păcatului nu a întunecat nici măcar o singură clipă frumuseţea sufletului său.

În 1955, Papa Pius al XII-lea a instituit sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Regină, pentru a sublinia legătura între regalitate şi glorioasa ridicare a ei la cer, sărbătoare comemorată de Biserică la 22 august. Prin enciclica Ad Caeli Reginam (Spre Regina Cerului), din 11 octombrie 1954, Papa Pius al XII-lea, vorbeşte de Maria în calitatea ei de Mamă a Capului şi a membrelor corpului mistic, precum şi prin aceea de augustă suverană a Bisericii, ea participă nu numai la demnitatea regală a lui Cristos, dar şi la influxul său vital şi sfinţitor asupra membrelor Corpului mistic (Vieţile sfinţilor, vol II, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, 1992, pag.101).

Naşterea Sfintei Fecioare Maria este importantă pentru că, prin aceasta, Dumnezeu îşi realizează întreg planul de mântuire, iar foarte mulţi sfinţi au scris despre acest fapt minunat şi de netăgăduit din istoria lumii. Sfântul Petru Damian spunea că Dumnezeu atotputernicul, mai înainte de căderea omului în păcat, a prevăzut această cădere şi a hotărât, înaintea tuturor veacurilor, mântuirea omului. A hotărât deci să se nască Maria. Biserica a hotărât ca această sărbătoare să se celebreze pe 8 septembrie, preamărind prin Maria, pe Acela care a adus la lumina zilei Cuvântul care rămâne în veci.

Maria trăieşte suferinţa lui Cristos, ea este Sfânta Fecioară Îndurerată, şi prin pelerinajul ei în Sfânta Cetate, îl conduce pe Cristos, până la Golgota, prin răstignirea, moartea, coborârea de pe cruce şi îngroparea sa. Papa Pius al X-lea a stabilit ca dată definitivă 15 septembrie, pentru celebrarea acestei sărbători, cinstind în mod special durerea Mariei ca participantă la opera de răscumpărare prin cruce.

Urmând exemplul Sfântului Beda Venerabilul, în mănăstirile în care nu ştiau limba latină, călugării au împletit nişte coliere din pietricele pe care se rugau la început Tatăl Nostru, apoi Bucură-te, Marie, formând o cunună de rugăciuni denumite Rozariu. Călugării dominicani au devenit susţinători fervenţi ai acestor rugăciuni, şi au întemeiat mai târziu adevărate confraternităţi ale Rozariului, iar membrii acestei congregaţii, se obligau să recite rozariul, zilnic, în întregime sau parţial. Papa Pius al V-lea, fost membru al ordinului dominican, a încurajat această practică şi a recomandat oficial recitarea rozariului, devenind o rugăciune universală. Comemorarea de care aminteşte astăzi Biserica, se referă însă la victoria obţinută la Lepanto în data de 7 octombrie, de către Biserică, împotriva turcilor iar ea a fost instituită de Sfântul Părinte Papa Pius al V-lea.

Enunţată ca dogmă de credinţă, Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria a fost edictată în anul 1854 prin enciclica Ineffabilis Deus, de către Papa Pius al IX-lea, cuprinzând implicit şi salutarea îngerului trimis de Dumnezeu în care a numit-o pe Maria cea plină de har. Această solemnitate închide calendarul roman, cu sărbătorile dedicate Sfintei Fecioare Maria, pe 8 decembrie, aducând un omagiu solemn, nevinovăţiei Maicii Domnului. Dumnezeu cel inexprimabil, ale cărui căi sunt mila şi adevărul, a cărui voinţă este atotputernicia şi a cărui întelepciune străbate universul de la un capăt la altul şi rânduieşte toate cu blândeţe, El, de la început, mai înainte de veacuri, a ales şi a statornicit Fiului Său Unul Născut o Mamă din care să se întrupeze şi să se nască, la fericita împlinire a vremii (…) Cu totul frumoasă şi perfectă, ea se înfăţişează înaintea Lui cu acea desăvârşire a nevinovăţiei şi a sfinţeniei, cum în afară de cea a lui Dumnezeu nu se poate închipui una mai mare şi pe care, în afară de Dumnezeu, nimeni nu o poate cuprinde deplin cu mintea (Pius al IX-lea, Enciclica Ineffabilis Deus).

Nu este întâmplător acest priplu prin viaţa bisericii împreună cu Maria, Dumnezeu i-a dat un rol, Biserica s-a văzut nevoită să-l celebreze, şi mai mult credinta ei ne entuziasmează şi ne face încrezători că vom deveni sfinţi asemenea ei. Papii i-au acordat un rol important, iar milioanele de oameni au luat-o ca model. Maria rămâne pentru milioanele de oameni model de curăţie, iar noi ne încredem în ajutorul ei, ca mijlocind pe lângă Isus, să ajungem şi noi asemenea ei.

Marius Oanţă

6 comentarii la “Sfânta Fecioară Maria – periplu prin viaţa Bisericii”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. cristina spune:

    Foarte frumos acest articol.Ca toate articolele de altfel pe care le-ai scris.Esti foarte documentat si ai foarte multa rabdare.Felicitari si la mai multe!

  2. Marius Oanta spune:

    iti multumesc Cristina si ma bucur ca iti place sper ca si pe viitor sa mai postezi comentarii si sa imi spui ce parere ai despre articole!

  3. Elisabeta spune:

    Marius ! Mi-a facut mare placere sa-ti citesc articolul. Citind randurile tale in foarte scurt timp am recapitulat viata Mariei,
    putea sa dai titlu articolului „Pasi nostri impreuna cu Maria”.
    Felicitari

  4. Marius Oanta spune:

    Multumesc!… ma bucur ca a fost citit acest articol, pacat ca nu apar mai multe comentarii la el, fiecare interpreteza in alt fel , titlul acestiu articol a fost dat astfel pentru ca, sunt ordonate sarbatorile in functie de aparitia sarbatorilor si de celabrarea lor!…sper insa ca nu este un titlu nefericit!..

  5. tzzumbi spune:

    Am aflat intamplator despre existenta sfantului Nectarie. Eram la bunicii mei si am citit intr-un ziar despre minunile savarsite de Dumnezeu la rugaciunile Sfantului Nectarie din Eghina. Am citit in diferite randuri si despre alti sfinti, dar nu prea m-am oprit asupra lor, insa asa cred ca a facut Dumnezeu ca sa-l tin minte pe acest sfant … si pana la urma, cat m-a ajutat pe mine si pe cei din jurul meu.
    Despre Sfantul Fanurie am aflat dintr-o carticica pe care am primit-o de la un preot. Eram mic, si mama mea era internata la o clinica de cardiologie. Venind de la scoala am aflat de la o doamna ca mama va trebui sa fie operata pe cord. M-am speriat foarte tare si mergand acasa am citit acatistul acestui sfant mucenic. Mare mi-a fost bucuria cand tatal meu s-a intors si el acasa si mi-a spus ca doamna ce-mi spuse vestea despre operatia mamei ar fi inteles gresit. Sunt convins insa ca tamaduirea aceasta a fost o minune savarsita de Dumnezeu la rugaciunile Sfantului Fanurie.
    Altadata acest sfant, alaturi de Sfantul Nectarie si alaturi de Maica Domnului au fost alaturi de mine la diferite operatii pe care le-am suportat eu sau cei din jurul meu. Nasul meu era bolnav de cancer cu metastaze si in mod miraculos s-a vindecat, iar acum multumita Lui este sanatos. Alteori impreuna cu o prietena am apelat la acesti doi sfinti pentru a se ruga si ei lui Dumnezeu ca bunica fetei sa se insanatoaseasca, ea fiind bolnava tot de ingrozitoarea boala, cancerul.
    Am promis atunci amandoi ca vom spune si altora postand pe diferite site-uri intamplarile acestea pentru ca si alti oameni care au nevoie sa stie ca bine este a scapa catre Dumnezeu avand alaturi si pe acesti doi sfinti. Bunica fetei a inceput dupa un an sa sangereze din nou. Noi am gresit pentru ca nu ne-am tinut promisiunea, o facem insa acum …
    In orice imprejurare grea si nu numai, rugati-va catre Maica Domnului, catre Sfantul Fanurie, catre Sfantul Nectarie si catre orice sfant al lui Dumnezeu. Indrazniti.

  6. iulia spune:

    Ma alatur si eu cititorilor si va spun povestea bunicii mele. Acum are 68 de ani si anul trecut a aflat ca are o boala necrutatoare. A fost un soc pentru toata familia, doctorul a confirmat ca are cancer si trebuie operata urgent. Am aflat de Sfantul Nectarie de la un prieten care e student la teologie. Inainte de a merge bunica la operatie, m-am rugat Sfantului Nectarie si Sfantului Fanurie si Maicii Domnului in fiecare zi impreuna cu acest prieten. Operatia a decurs bine,iar doctorul a spus ca trebuie sa faca 6 sedinte de chimioterapie. Multumesc Lui ca a trecut peste toate acestea. Am promis atunci ca vom scrie povestea sa stie si altii ca e bine sa apeleze si ei …. asa ca rugati-va catre Maica Domnului, catre Sfantul Fanurie, catre Sfantul Nectarie si catre orice sfant al lui Dumnezeu.
    Multumim Sfantului Nectarie, Sfantului Fanurie si Maicutei Domnului pentru ajutor. Cred ca sfantul ar vrea ca multi oameni sa stie ca au o sansa, prin credinta si rugaciune.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>