Dupa nasterea lui Isus, nici o alta nastere nu a mai fost atat de importanta si atat de pretioasa pentru binele omenirii cum a fost nasterea Sfintei Fecioare Maria. Si totusi, aceasta nastere ramane in umbrele istoriei. Noi, oamenii, suntem curiosi si vrem sa stim cat mai mult. Vream sa cunoastem fiecare moment din viata, toate datele care sunt scrise in cartea de identitate. In ziua de astazi inregistram totul: nasterea, botezul, inaltimea, culoarea ochilor, casatoria si inmormantarea. In schimb nasterea Preasfintei Fecioare Maria, un eveniment de prima marire, este invaluit intr-o umilinta profunda. Nimeni nu a inregistrat-o, Scripturile nu ne spun nimic absolut despre ea. Stim numai una: nasterea Mariei este preludiul nasterii Domnului nostru Isus Cristos, pentru ca, odata cu aparitia ei, incepe sa se realizeze planul lui Dumnezeu de mantuire a lumii prin intruparea Fiului sau.
Nasterea ei s-a petrecut in lumina gratioasa a harului si a bunavointei divine. Aici este toata maretia Sfintei Fecioare: ea este fiinta aleasa de Dumnezeu sa devina mama Fiului sau unul nascut. De aceea profetul Mihea, in prima lectura de astazi, a prevestit-o ca fiind „cea care trebuie sa nasca” si a desemnat timpul in care se va naste ca fiind inceputul unei ere noi in care din „Betleem Efrata…va iesi cel care va stapani peste Israel”. Prin nasterea lui Isus la Betleem din Preasfanta Fecioara Maria incepe era mantuirii mesianice. De aceea, Sfanta Fecioara nu numai ca a fost sfintita in sanul matern, dar ea a fost conceputa imuna la pacatul originar si sfintita inca din primul moment al existentei sale.
Maria a avut si a implinit o vocatie unica si speciala. Datorita credintei si ascultarii ei, si-a implinit misiunea ei divina cu o fidelitate constienta si meritorie. Sufletul Mariei era deschis in mod complet la cuvantul lui Dumnezeu de o credinta totala in atotputernicia sa, si mai ales, in bunatatea sa, credinta care o face sa creada in minunatiile pe care Dumnezeu le pregateste. Astazi, trebuie sa ne amintim si noi ca am primit de la Dumnezeu o chemare la sfintenie, ca si noi avem o misiune de implinit in lume. Dincolo de bucuria cu care contemplam plinatatea harului si frumusetea sfintei Fecioare Maria, trebuie sa luam in consideratie faptul ca Dumnezeu ii da fiecaruia harurile necesare si suficiente, fara sa ne lipseasca absolut nimic, pentru a ne implini vocatia noastra specifica in aceasta lume.
Un preot misionar povestea in una din scrisorile sale, o calatorie cu trenul pe continentul african. Recita breviarul in tren. Avea ca semn o iconita tip carte postala care o infatisa pe Preasfanta Fecioara Maria. Langa el, un pasager, om cu o tinuta simpla, a fixat cu privirea iconita misionarului si apoi facandu-si curaj, a intrebat: cine este aceasta persoana din poza? Cu siguranta e sotia ta. Nu am sotie, s-a grabit sa raspunda preotul. Atunci, poate sora ta mai mica? Nu, nu este sora mea. Atunci cine e in aceasta poza? Mama mea, i-a raspuns preotul. Mama? Sa stii ca nu prea semeni cu ea. Aceste cuvinte l-au pus pe ganduri. Si-a dat seama ca sufletul sau prea putin se asemana cu Aceea, pe care o numeste Mama, si pe care ar trebui sa o urmeze.
Contempland viata obisnuita a sfintei Fecioare, invatam sa ne implinim obligatiile zilnice in prezenta lui Dumnezeu. Maria ne este exemplu perfect al disponibilitatii zilnice „care consta in a face din propria viata o oferta placuta Domnului”. Daca o vom imita pe mama noastra din cer, vom invata sa dam valoare lucrurilor mici care ne ocupa zilele obisnuite ale vietii, atunci toate aceste lucruri mici, facute cu iubire, atrag milostivirea divina si fac sa creasca mereu harul sfintitor in suflet. In pelerinajul nostru spre Dumnezeu, trebuie sa repetam mereu cuvintele ingerului adresate lui Iosif: „Nu te teme sa o iei la tine pe Maria, ea va naste un fiu, care va mantui pe poporul sau de pacate”. Sa nu ne fie frica sa o luam pe Maria in sufletele noastre, in familiile noastre, in casele noastre pentru ca ea nu vine niciodata singura, ci vine cu Acel care daruieste omului fericirea adevarata.
As vrea sa inchei cu cuvintele Sf. Ioan Damaschin, mare cinstitor al Maicii Domnului: „Veniti toti cu bucurie sa celebrati nasterea bucuriei lumii intregi…astazi este pentru toata lumea inceputul mantuirii”. Bucuria prijeluita de nasterea Mariei sa inunde inimile voastre si sa va ajute sa priviti cu toata speranta spre viitorul vostru, cu incredere bazata pe sprijinul ei. Maria va sti sa faca din voi oameni si crestini maturi. Amin.
