Preoţia credincioşilor

Discutand zilele trecute cu un preot despre ceea ce inseamnă viaţa preoţilor, am inţeles un lucru la care nu mă gandisem pană atunci. Exprimandu-mi părerea că preoţia este o meserie grea, acest preot mi-a spus că, de fapt, preoţia nu este o meserie. Nu poţi, ca in orice altă meserie, la sfarşitul celor opt ore de program zilnic, să inchizi uşa biroului şi să te duci acasa uitand de problemele de la serviciu, sa iţi vezi de viaţa ta personală, să incepi o altă viaţă. Preoţia este de fapt o stare, pe care o trăieşti in permanenţă, in orice clipă a vieţii.

Şi atunci mi-am amintit că de fapt, fiecare dintre noi, prin botez, este chemat să exercite funcţii apostolice şi evanghelizatoare. Sfantul Petru leaga preoţia credincioşilor de obligaţia de apostolat şi evanghelizare: Voi sunteţi preoţia impărătească ca să vestiţi in lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa cea minunată (cf. 1Pt 2,9).

Preoţia universală a credincioşilor, care decurge din botez, se exptimă in modul cel mai complet in sacrificiul Euharistiei. Cand celebrează Sfanta Liturghie, preotul il reprezintă nu numai pe Cristos – Preotul, dar şi pe credincioşi, care, cu el şi prin intermediul lui, oferă sacrificiul lui Cristos, oferindu-se in acelaşi timp pe ei inşişi lui Dumnezeu. Este ceea ce spune clar Conciliul Vatican II: In virtutea sfantului botez, credincioşii au o parte din funcţia preoţească a lui Cristos pentru a celebra cultul spiritual, oferindu-se pe ei inşişi lui, in sacrificiu. Ei sunt sfinţiţi prin renaşterea şi ungerea cu Sfantul Duh, in calitate de locuinţă spirituală şi preoţie sfantă pentru a oferi sacrificii spirituale prin toate acţiunile proprii creştinilor (cf. Lumen Gentium, 10). In Sfanta Liturghie se realizează o asimilare specială a celui botezat in Isus Cristos, pentru că el nu este numai cel care cooperează la sacrificiu, ci devine el insuşi un dar care intervine in favoarea altora.

Preoţia universală a credincioşilor este legată de chemarea de a da totul lui Dumnezeu, de chemarea spre sfinţenie. Liturghia ta, celebrată in cadrul preoţiei universale a credicioşilor, este bună cand intr-adevăr te dăruieşti pană la capăt lui Cristos şi prin el te dăruieşti Tatălui, cand nu vrei nimic pentru tine şi consimţi să fii lipsit de toate, precum Cristos. Dumnezeu, gelos pe iubirea ta, doreşte o astfel de dăruire totală. Preoţia credincioşilor trebuie să te conducă la o asemănare incă şi mai mare cu Cristos. Trebuie , la fel ca Isus, să fii un dar total pentru Tatăl, nereţinand nimic pentru tine, pentru că numai atunci el ţi se va da cu totul şi va intra cu totul in tine.

In predica pronunţată la 29 ianuarie 1979 in Mexic, Ioan Paul al II-lea a spus: Toţi credincioşii, in virtutea tainelor botezului şi mirului, trebuie să mărturisească public credinţa pe care au primit-o de la Dumnezeu prin mijlocirea Bisericii. Ei trebuie să o propage şi să o apere ca adevăraţi martori ai lui Cristos, pentru că ei sunt chemaţi la evanghelizare – obligaţie fundamentală a tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu.