Postat pe 29 august 2009 în Predici

Glasul lui Dumnezeu din sufletul omului este constiinta. Ispititorul cauta sa bruieze glasul lui Dumnezeu prin aceea ca mereu vrea sa adauge ceva la Legea divina, ca sa para ca o intregeste, dar in realitate nu cauta decat sa-i anihileze sensul si sa-i micsoreze efectul pozitiv asupra vietii. Datinile stramosesti ale evreilor sunt elocvente, dar nici noi crestinii nu ducem lipsa de bigoti, care reduc religia la o simpla implinire mecanica a catorva forme si formule de rugaciuni conventionale si declamatorii, de care profetul Isaia se poate plange si azi in numele lui Dumnezeu ca sunt cinstiti numai cu buzele, dar inima le este departe. Bigotii, asemenea ipocritilor, pozeaza in virtuosi si infierează pe toti cei care nu fac la fel ca ei, uitand ca insusirea virtutii de baza, a smereniei, nu-i lauda de sine, ci iubirea fata de toti, spiritul de jertfa pentru toti. Isus, care a venit sa desavarseasca Legea si profetii, a fost ucis din cauza bigotilor si a ipocritilor care au strigat cu fanatism orb ca ei au o lege si dupa acea lege el trebuie sa moara. Asa se intampla cand bigotismul si ipocrizia robesc constiintele.

Deseori, ba chiar intotdeauna, superstitiile bruiaza glasul constiintei ca omul sa-i dea lui Dumnezeu un cult ce nu-i demn de maiestatea divina si creaturilor sa le dea un cult care se cuvine numai lui Dumnezeu.

Idolatria, care n-a disparut total nici din randul credinciosilor, bruiaza cel mai puternic glasul constiintei. Sfantul Paul spune ca zgarcenia este tot o inchinare la idoli, fiindca foarte multi cred in puterea banului mai mult decat in atotputernicia lui Dumnezeu. Deseori auzim spunandu-se: banul te face om, el iti da putere, intelepciune, dreptate si fericire. Banului i se consacra aproape tot timpul, toate gandurile, toate faptele. Isus spune clar ca nu putem sluji lui Dumnezeu si banului. Acelasi lucru se poate spune despre orice patima trupeasca, asa cum sunt mancarea si bautura, necuratia si betia; precum si orice patima spirituala, ca mandria si ura etc. Intr-un cuvant, cate vicii sunt, tot atatia sunt si idolii carora li se slujeste.

Daca oamenii ar pune in slujba lui Dumnezeu gandurile, cuvintele si faptele pe care le pun in slujba patimilor, fericirea de pe pamant s-ar apropia de fericirea raiului ceresc. Sa mai repet inca o data? O fac: daca oamenii ar pune in slujba lui Dumnezeu gandurile, cuvintele si faptele pe care le pun in slujba patimilor, fericirea de pe pamant s-ar apropia de fericirea raiului ceresc.

Sunt persoane care recurg, direct sau indirect, prin intermediari, la ajutorul diavolului, fie pentru a obtine cunoasterea lucrurilor oculte, fie pentru a face lucruri ciudate, care depasesc puterile omenesti, fie pentru a face cuiva un rau. Magia neagra, vrajitoria si magia n-au disparut o data cu Vechiul Testament, desi practicarea lor era pedepsita cu moartea. Ca Legea sa-si faca efectul spiritual in mijlocul poporului sau, Dumnezeu a dat porunca sa fie ucisi toti vrajitorii. In Noul Testament se aminteste de Simon magul, vrajitor din Samaria, condamnat de sfantul Petru. Deseori, ca sa-si mascheze malefica legatura cu Satana, vrajitorii cer clientilor unele practici religioase secundare in dauna celor esentiale ca, de exemplu, sa plateasca trei Liturghii la trei biserici diferite, sa dea pomana unui copil sau unui batran, sa spuna de cinci ori Tatal nostru dimineata si seara etc., dar pe unul sau pe altul, descris ca dusman, sa nu-l ierte nici la moarte, fiindca – sustine vrajitorul – nenorocirea din urma, care te pandeste la tot pasul, este mai mare decat cea dintai. Si astfel ura anuleaza valoarea oricarei fapte bune.

Credinta in lucruri cu noroc sau fara noroc este foarte raspandita, fiindca multi se tem de o nenorocire imaginara mai mult decat de un pacat oricat de grav. In special farmecele constituie un santaj spiritual in floare. Amenintarea cu deschiderea cartii, cu scoaterea de particele, cu scrisul pe toaca, cu bolmoajele aruncate in curte etc., ii face pe multi sa tremure si sa se imbolnaveasca de frica, nu de farmece.
Credinta desarta in prezicerile viitorului, horoscopul, ghicitul in ghioc, in cafea, trasul in bobi, citirea in palma etc., ocupa un spatiu mare de timp in viata de fiecare zi a multora. Mai ales azi cand mass-media isi fac o profesiune din programele lor.

Cunoasterea viitorului apartine numai lui Dumnezeu singur. Este sigur ca el nu le va da carisma profetica asupra viitorului acelora care ii calca poruncile. S-a adeverit exact cum mi-a spus, zic unii, dar nu-si dau seama ca unele preziceri se datoreaza intamplarii, altele aranjamentelor omenesti si de ce nu, acolo unde nu-i credinta, diavolul isi baga coada ca sa pescuiasca in ape tulburi.
Credinta in visuri. Este adevarat ca Dumnezeu a binevoit sa se descopere oamenilor si prin visuri, precum visul lui Iacob, visurile lui Iosif, visul lui Mardocheu visurile sfantului Iosif, prin care ingerul il instiinteaza atat despre logodnica sa, Maria, cat si despre salvarea pruncului Isus etc. De fapt, unele dintre aceste asa-numite visuri nu erau altceva decat stari extatice, cum a fost visul lui Adam, cand Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui.

Cand visurile sunt de la Dumnezeu, ele lasa in sufletul omului siguranta interventiei sale divine. Daca cineva crede ca Dumnezeu ii face descoperiri prin visuri, este mai bine sa creada ca el vrea sa-i puna credinta la incercare, de a nu crede in visuri, de a tine poruncile ca dovada a iubirii sale. Sa nu ascultati de visatorii vostri, spune Domnul, fiindca visurile lor voi le pricinuiti! Asa spune Scriptura.

Este adevar de credinta ca sufletele celor morti sunt: in rai, ale celor buni; in iad, ale celor rai; in purgator, ale celor care mai au de ispasit pedepse vremelnice. Dar toate sufletele sunt in mana lui Dumnezeu si nici un suflet nu poate sa comunice, sub nici o forma, cu cei vii, decat cu permisiunea speciala a lui Dumnezeu. Dar cum am putea noi crede ca Dumnezeu ar permite unor suflete sa vagabondeze noaptea prin cimitire, pe strazi, prin case, sa ia parte la sedinte spiritiste, numai de dragul unora care vor bani, al altora care vor sa se distreze sau sa-si satisfaca simpla curiozitate de a afla ceva? Unii cred, dar se insala, fiindca ceea ce se petrece in toate acestea, mai ales la asa-numitele sedinte spiritiste, nu-i decat inselatorie, iluzionism sau hipnotism si, daca nu se pot explica pe cale naturala, pot fi si actiunea diavolului, fiindca uneori Dumnezeu permite ca unele actiuni oculte sa-i aduca pe oameni la convingerea existentei supranaturalului, el lasa pe cei necredinciosi in puterea Celui Rau, fiindca el poate scoate binele si din rau. Raul in sine nu este nicidecum opera lui Dumnezeu.

Ce putem spune, de exemplu, despre Saul, regele lui Israel, care a chemat duhul profetului Samuel prin intermediul vrajitoarei din Endor? Scriptura ne raspunde clar: Dumnezeu a permis aceasta numai ca sa-l pedepseasca mai mult fiindca a respins lumina Duhului Sfant; Duhul Domnului l-a parasit fiindca s-a impotrivit adevarului evident.
Moise spune in lege: Sa nu fie nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, de descantator, sau sa dea cu ghiocul, nimeni sa nu intrebe mortii.

Caci oricine face aceste lucruri, este uraciune inainte Domnului.
Tot ce constiinta iti spune ca este rau, sa nu faci!

Sunt unele babe care sting carbuni, varsa cositor, leaga de deochi etc. si trec drept femei credincioase, se spovedesc si se impartasesc des. Fac bine? Ele spun ca da, fiindca, in timp ce fac toate acestea, spun rugaciuni si nu formule magice. Au constiinta impacata ca fac bine celor bolnavi. Este drept, nu fac farmece, efectul binefacator vine pe cale naturala de la vaporii care se degaja din apa, ceea ce ar putea face oricine, dar daca ele pastreaza secretul ca pe ceva miraculos, magic, misterios, pot genera scandal. Si stim ce rau mare este scandalul!

Dam dovada de intelepciune cand pazim poruncile cu credinta in Dumnezeu si ne straduim sa lepadam tot ce este stricaciune si rautate.
Prin lupta dubla: contra pacatului si pentru dobandirea virtutilor, salvam constiinta cea dreapta din noi, alipindu-ne de Dumnezeu si punandu-ne in el toata speranta, ajungem instrumente vii care canta gloria lui Dumnezeu.

Asa sa fie!

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>