Din revelatie cunoastem ca in Dumnezeu sunt trei persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, care, datorita unirii indisolubile de esenta si existenta, formeaza un singur Dumnezeu atotputernic, vesnic, de trei ori sfant. Izvorul unirii dintre esenta si existenta, dintre cele trei persoane si care produce minunea paradisiaca in veci de veci, este iubirea: Dumnezeu este iubire.
Omul, cunoscand prin credinta aceasta mirifica unire, este inclinat sa o indrageasca, ceea ce produce in el o intreita minune spirituala: il uneste cu Dumnezeul unic, il face martorul divinitatii lui in lume si, in al treilea rand, devine cooperator cauzal la planul divin de a uni in Fiul sau unic pe toti oamenii si intregul univers.
In acest plan de unire se incadreaza si lecturile de la Liturgia cuvantului de azi. Pentru mentinerea unirii poporului ales, Iosua cere fiilor lui Israel sa fie una in credinta fata de Iahve (lectura I-a). Sfantul Paul cere unitatea familiei pentru a mentine unirea cu Biserica si prin ea cu Dumnezeu (lectura a II-a). Isus vrea unirea tuturor cu Dumnezeu si cu oamenii prin Euharistie, fiindca, dupa cum painea si vinul sunt materia prima pentru sfanta Taina a altarului, iar barbatul si femeia materia prima a sfintei Casatorii, la fel: omul si Euharistia formeaza materia prima a filiatiunii divine, a unei fiinte noi de copil adoptiv al lui Dumnezeu, fiu al invierii.
Ruperea de Cristos, de Biserica sa, de trupul sau mistic, scufunda pe om in anonimat si osanda.
Cine ii mai cunoaste, cine ii mai iubeste si cui ii mai sunt de folos acei ucenici care l-au parasit pe Isus cand au spus, fiindca nu pricepeau cum vor trebui sa manance trupul si sa bea sangele lui: Greu este cuvantul acesta si cine il poate intelege? Dar pe cei care au ramas statornici in unire cu Isus, prin cuvintele lui Petru: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii vesnice si noi am cunoscut ca tu esti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cine nu-i cunoaste? Cine nu-i iubeste? Cui nu sunt de folos prin invataturile lor, prin viata lor eroica, prin mijlocirea lor cereasca?
Numai unirea liber consimtita, constienta si responsabila este aducatoare de pace si fericire. Sa aprofundam tema aceasta, pentru a intelege unirea si pentru a detesta ruptura produsa de pacat. Dar nici nu trebuie sa intelegem ca unirea este un scop in sine – unire de dragul unirii -, nu ne unim ca sa facem o gramadă mare, precum graul in hambare etc., ci unirea are un scop precis, acela de a apara valori. Armata este unita pentru apararea tarii si cu cat mai multi sunt soldatii, cu atat apararea este mai sigura. Euharistia ne uneste in Cristos prin Duhul Sfant ca sa aparam valoarea suprema a religiei: iubirea, fiindca Dumnezeu insusi este iubire.
Universul, in minunata sa varietate cosmica, este opera lui Dumnezeu Creatorul, al carui plan se descopera prin porunca data barbatului si femeii: Fiti rodnici, inmultiti-va, umpleti pamantul si stapaniti-l!. Observam cum toate cele create, desi atat de diferite, au un plan de unitate prin stapanirea din partea omului, iar acesta isi exercita autoritatea in frica de Dumnezeu, adica fiind constient de la cine a primit puterea si spiritul in care trebuie sa o exercite, cu iubirea celui care toate le-a creat din iubire. Omul trebuie sa se inmulteasca, pentru a putea stapani, dar inmultirea se va realiza printr-o unire pornita tot din iubire. Dar ca sa se realizeze acest lucru – unirea tuturor prin inmultirea oamenilor pe baza iubirii – omul trebuie sa ramana unit cu Dumnezeu, recunoscandu-si dependenta de iubirea lui, care trebuie sa se concretizeze intr-o slujire libera si plina de recunostinta (lectura I-a). A-i refuza acest lucru, inseamna a se considera pe sine egal cu Dumnezeu, inseamna a nega unicitatea lui si asa luciferianul Non serviam – Nu-ti voi sluji – il indeparteaza pe om de cel care, fiind iubire in totalitate, este izvorul oricarei uniri. Din aceasta ruptura deriva diviziunile din casnicie prin divort si poligamie, dintre frati prin invidie ucigatoare (Cain si Abel), din sanul societatii (turnul Babel), prin limba, neam, rasa, cultura, religie, filozofie etc.
Cucerirea unirii prin alianta.
Pentru remedierea sciziunilor amintite si neamintite, Dumnezeu alege dintre popoare un popor mic, caruia ii propune o alianta bazata pe credinta. Credinta este conditia unirii cu el si a colaborarii la opera sa, opera de unificare, pe care nu inceteaza de a o relua prin chemarea de noi alesi, precum Noe, Abraham, Moise, Iosua (lectura I-a), David, Solomon etc. Legea pe care a dat-o poporului sau prin Moise, regele pe care il alege din familia lui Iese, templul ales ca locuinta divina in Ierusalim, slujitorul lui Iahve propus ca model de fidelitate etc. toate au ca scop unirea Israelului, pentru a-si putea desfasura misiunea sa de popor sacerdotal si catalizator al tuturor neamurilor de sub soare.
De fapt, daca Dumnezeu face din Israel un popor deosebit, a facut aceasta pentru a se descoperi pe sine prin intermediul lui, altor natiuni si pentru a le reuni prin credinta in unitatea cultului in duh si adevar. Chiar imprastierea, cu care el a voit sa pedepseasca infidelitatea Israelului, serveste, in cele din urma, spre a se face cunoscut popoarelor pagane pe sine ca si centru de unitate prin creatie si rascumparare.
Cu toate acestea, pentru a-si desfasura misiunea de popor ales, pentru a restabili unitatea franta de schisma provocata de infidelitatea lui Solomon prin fiii sai Roboam si Ieroboam si, pentru a readuna natiunile prin intermediul aceluiasi cult, era de trebuinta sa vina cel care avea misiunea de slujitor special pentru unificarea lui Israel de a salva prin moartea sa multimea celor pacatosi, sa fie noul David, care sa pasca turma Domnului reunita sub unica sa regalitate si Fiul Omului sa fie cap al poporului celor sfinti, a carui imparatie externa va cuprinde tot universul. Prin harul sau, Sionul, Ierusalimul ceresc, mireasa unica a lui Iahve care il iubeste cu iubire vesnica, va deveni mama comuna a tuturor popoarelor, al caror rege unic va fi Iahve insusi.
Realizarea unitatii prin Biserica.
Alesul lui Dumnezeu este Fiul sau unic, Isus Cristos, Domnul nostru. El uneste pe toti cei care il iubesc si cred in cuvantul sau, dandu-le pe Duhul Sfant si pe mama sa si hranindu-i cu o singura paine, trupul sau jertfit pe lemnul crucii. Asta face din toate popoarele un singur trup; face din cei credinciosi membrele sale, inzestrand pe fiecare cu diverse carisme in vederea binelui comun al trupului sau, care este Biserica, zidindu-i ca pe niste pietre vii in unicul templu al lui Dumnezeu. El este unicul pastor care cunoaste oile in diversitatea lor si,
dandu-si propria viata, vrea sa adune in turma sa pe toti fiii lui Dumnezeu care sunt inca dezbinati.
Prin Cristos Isus, unitatea este refacuta la toate nivelurile: unirea interna a omului cu sine, dupa ce a fost sfasiat de patimi; unirea conjugala, a carei icoana este unirea fidela dintre Cristos si Biserica; unirea tuturor oamenilor, pe care Duhul Sfant trimis de el ii face fii ai aceluiasi Parinte si care neavand decat o singura inima si un singur suflet lauda intr-un singur glas pe Tatal ceresc.
Este absolut necesar sa promovam aceasta unire, pe care doar schismele si ereziile o devoreaza, dar a carei temelie este credinta unica in unicul Domn Isus Cristos.
Semnul singurei Biserici, incredintata iubirii lui Petru este unitatea din sine asigurata de ipostatica unire cu capul ei, Cristos. Rodul, produs de cei care raman uniti cu cel care are in sine unirea dintre natura divina si cea umana si-i observa porunca sa noua si unica: Iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit si eu pe voi, a caror fidelitate si rodnicie sunt direct proportionale cu unirea lor prin Cristos si cu Cristos, asemenea mladitelor cu vita, este ingerizarea omenirii in Parusie, cand nu se vor mai casatori, fiindca vor forma imparatia lui Dumnezeu, asemenea ingerilor.
Unirea crestinilor de pe pamant este absolut necesara, fiindca prin ea se descopera lumii intregi iubirea Tatalui, aratata noua prin darul cel mai scump inimii sale, Fiul unic, si pentru ca toti oamenii sa devina un singur lucru in Cristos, spre a se realiza suprema dorinta a lui Isus din ruga: Parinte, ca toti sa fie una, dupa cum si noi suntem una. In acest scop se roaga in noi si Duhul Sfant cu suspine negraite cand constata scandalul dat de crestinii dezbinati in atatea biserici, bisericute si secte.
Doamne Isuse Cristoase, care ai zis ucenicilor tai: Pace va las voua, pacea mea o dau voua, nu privi la pacatele noastre, ci la credinta Bisericii tale si binevoieste a-i darui pacea si unirea dupa vointa ta (LR). Amin.
