Reamintindu-ne ca episodul invierii fiicei lui Iair, episod care include si vindecare femeii bolnave de scurgere de sange, face parte din seria acelor minuni menite sa manifeste prezenta activa a Imparatiei în lume, intelegem atunci mai usor ca ucenicii care il insotesc pe Isus in misiunea sa prin Galileea sunt chemati sa verifice cu ochii lor (si prin intermediul lor si noi) această prezenta. Intr-adevar, tulburati de evenimentele ai caror martori sunt, ucenicii, penduland intre teama si credinta, nu pot sa nu se întrebe cine este de fapt Isus si cum trebuie sa se situeze vizavi de El.
Cat priveste insa minunile care alcatuiesc acest episod, se impune sa facem cateva precizari pentru o mai buna intelegere a lor. Astfel, sosirea la Isus a sefului de sinagoga nu poate sa nu ne atragă atentia. Prin cererea lui el manifesta o credinta originala de vreme ce, în fata pericolului care ameninta grav viata fiicei sale, renunta la orice speranta omeneasca pentru a-si pune increderea totals in Isus. Si, chiar si atunci cand primeste dureroasa veste a mortii fiicei, incurajat fiind de Isus, Nu te teme, credinta sa ai… , Iair il urmeaza catre camera in care trupul ei mort zace chiar daca trebuie să infrunte si el indiferenta celor din casa vizavi de persoana Mantuitorului. In intimitatea parintilor si a trei dintre ucenicii sai, Isus o recheama pe fetita la viata prin cuvintele Talita kum. in aceasta sintagma verbul aramaic kum ar fi tradus în limba greaca cu acelasi verb cu care va fi exprimata si invierea lui Isus Cristos. Adadar, instruiti fiind de glorioasa Inviere a lui Isus, ne putem udor da seama cs un astfel de episod este datator de sens di totodats prevestitor al “traverarii” mortii de catre Mantuitorul dupa ce va fi murit pe cruce. In privinta celeilalte minuni, doua trasaturi surprind pe cititor: 1. credinta intr-un soi de forta de ordin fizic detinuta de facatorul de minuni, lucru care nu-i surprinde si pe destinatarii evangheliei sfantului Marcu, si 2. mentiunea numarului mare de medici care nu au putut sa-i aduca alinare acele femei, ceea ce ar scoate mai bine in evidenta puterea lui Isus in fata esecului medicilor. Partea mai mare incidentului este insa ocupata de “demascarea” celei care a venit pe furis si s-a atins de hainele lui Isus. Vazandu-se demascata, femeia care a simtit în trupul ei ca a fost vindecata se simte obligata sa recunoasca adevarul, iar Isus, evidentiindu-i credinta o va trimite daruindu-i pacea si vindecarea sa. Nu putem sa nu adaugam, totusi, ca acest incident are menirea, in dezvoltarea narativa a episodului, sa-l ajute pe Iair sa faca pasul de la credinta in posibilitatea unei vindecari, fie ea si de o boala foarte grava, catre credinta in invierea din morti care nu are decst un singur precedent in istoria poporului ales, cea savarsita de profetul Ilie. Or, implicit, prin modul in care a infaptuit invierea copilei, Isus se dovedeste nu simplu egal al lui Ilie ci in mod evident superior lui.
Acum, impreuna cu ucenicii, suntem si noi chemati sa ne situam vizavi de Isus mai ales atunci cand suntem martori ai interventiilor Lui pline de putere. Unde se afla in vietile noastre frontiera dintre credinta si necredinta? Reusesc inimile noastre sa treaca de la teama la credinta traversand orice frica pentru a se deschide incet-incet catre o credinta increzatoare
