Postat pe 5 aprilie 2009 în Predici

Cu toate ca Isus stia ce il asteapta la Ierusalim: tradarea, biciuirea, rastignirea si moartea, merge de bunavoie, acceptand un triumf efemer compus din osanale, flori si straie intinse pe cale. Totdeauna oamenii au jertfit ceva din ei si din bunurile lor temporale pentru a recunoaste suprematia divina, dar a jertfi totul de bunavoie, cu o nota de triumf, asa ceva nu s-a mai auzit. Isus, in culmea gloriei, atinge extrema jertfei: atitudinea sa contine ceva mai mult decat este posibil pentru o fiinta umana. Numai iubirea totala se poate jertfi total. Isus este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu fiindca este iubire totala, este capabil de o jertfa totala, de jertfa trupului, sufletului si chiar a dumnezeirii sale. El se jertfeste pe cruce si ramane jertfa continua in Euharistie.
Sa ne cercetam pe noi insine in lumina jertfei lui Cristos! Cat am jertfit in acest post spre slava lui Dumnezeu, pentru mantuirea proprie si a aproapelui? Cat la suta am dat din ceea ce avem si din ceea ce suntem? Cu ce placere si bucurie am jertfit ceva? Unde este comoara ta, acolo este si inima ta, a spus Isus. Comoara lui Dumnezeu sunt fapturile sale, nu in ultimul rand este omul, de aceea inima lui Dumnezeu, Isus, este cu noi ca semn ca ne iubeste mai presus de alte fapturi. Comoara oamenilor unde este? Care este comoara noastra? Iata un exemplu: un cizmar sarac avea sapte copii. Toti munceau de dimineata si pana seara tarziu in acelasi atelier. Toti erau foarte veseli din fire. Tatal, om cu credinta in Dumnezeu, i-a invatat sa muncească cu veselie, cantand, fiindca Domnul ii iubeste pe cei ce se veselesc si au inima curata. Un om bogat, vecin cu cizmarul, vazand saracia lor, a voit sa le vina in ajutor, sa le usureze povara si intr-o zi i-a cerut tatalui un copil ca sa-l infieze. Cand tatal a adus vestea aceasta fiilor sai, toti au amutit. Tatal nu stia ce sa faca si a cerut vecinului sau timp de gandire. Toti fiii sai erau buni, pe toti ii iubea, toti se simteau frati si se iubeau cu adevarat frateste, erau ascultatori, muncitori, veseli… Pe care sa-l dea? Inima caruia s-o raneasca indepartandu-l si acesta sa creada ca tatal l-a dat ca sa scape de el, fiindcă l-ar iubi mai putin ca pe ceilalti? Fiii sai munceau tacuti, cu gandul ca unul sau altul ii va parasi. Nu mai rasunau cantecele si rasetele de voie buna, ci se auzeau numai loviturile infundate de ciocan, amestecate cu cate un oftat profund si cu cate o privire trista. Dupa o zi de zbucium si de framantari, apoi dupa alte cateva, tatal s-a decis si, cand vecinul a venit sa-i dea raspunsul, i-a zis: N-am nici un copil de dat! Fiii, plini de bucurie si cu lacrimi in ochi, i-au sarit in brate si l-au sarutat. Veselia a reiceput in atelierul sarac. Tatal avea sapte fii si nu i-a dat unul, desi stia ca ii va merge mai bine in casa bogatului, iar Tatal ceresc are numai un Fiu si-l da lumii, desi stie ca ii va merge atat de rau.
Acesta este omul, nu da ceea ce iubeste, chiar daca necazurile il coplesesc. Dumnezeu da tocmai ceea ce iubeste. Jertfa sa, de a ni-l da pe Fiul sau, chiar cu riscul de a-l rastigni, este semnul totalei sale iubiri. Isus este iubire din iubire, fiindca s-a facut jertfa totala: jertfa de ispasire pentru pacatele noastre si nu numai ale noastre, dar si pentru ale lumii intregi; S-a dat pe sine pentru noi ca oferta si jertfa lui Dumnezeu. Tatal ceresc ne-a dat totul; Fiul ne-a dat totul, pe Duhul sau, pe care il avea de la Tatal, ne-a dat trupul sau, pe care il avea din sanul preacurat al Mariei; ne-a dat dumnezeirea si omenirea sa unite in taina euharistica.
Duminica Floriilor este ziua examenului de constiinta inainte de sarbatoarea Invierii. Cu cata iubire am raspuns iubirii lui Dumnezeu? Cat am jertfit si ce in timpul Postului Mare? Ce constatare trista! Unii nu se indura sa jertfeasca nici patimile cele rele din ei! Noi, noi insine, nu ne identificam oare cu arhiereii, fariseii si carturarii care, invidiosi si plini de ura, cand multimile ii cantau osanale lui Isus, ei s-au apropiat de el cu nerusinare si i-au spus: Invatatorule, spune-le sa taca!
Glasul arhiereilor, fariseilor si carturarilor care voiau sa nu se mai cante in cinstea lui Isus, care cereau copiilor sa taca si apoi glasul multimilor, pe care le-au indemnat sa strige si sa urle in fata lui Pilat: Rastigneste-l! Rastigneste-l! nu s-a stins, ecoul lor il auzim si azi.
Priviti-l pe Isus, atat in minutele triumfului, cat mai ales in ceasurile lungi ale patimirii! Vazandu-l, am fi ispititi sa ne facem ideea ca el este simbolul binelui, nevinovatiei, cinstei, dreptatii, iubirii, rabdarii infinite etc. Dar nu, Isus este insusi binele dispretuit si azi, el este nevinovatia condamnata si azi, el este insasi cinstea mototolita si azi, el este insasi dreptatea aruncata la lada de gunoi si azi, el este iubirea dispretuita, este rabdarea euharistica parasita, el este virtutea calcata in picioare de nepasarea si rautatea oamenilor, el este insasi constiinta din om care geme inlantuita, scuipata, sarutata cu buzele lui Iuda tradatorul, constiinta incoronata cu spinii materialismului, constiinta rastignita pe crucea faradelegii, constiinta al carei glas cautam sa-l inabusim, la care strigam, tipam, urlam sa taca! Sa taca toti copiii avortati! Sa taca toti copiii abandonati! Sa taca toti cei maltratati! Cand pe cel sarac nu-l ajutam, strigam ca moartea sa-i inchida gura.
Spune Sfanta Scriptura ca prietenii lui Iob cel drept, auzind ca acesta este bolnav, au venit sa-l vada. L-au gasit plin de lepra, aruncat de sotia lui pe o gramada de gunoi la marginea cetatii; cainii veneau si ii lingeau ranile si sotia il blestema si-l indemna sa-l blesteme pe Dumnezeu pentru nenorocirea care l-a ajuns pe nedrept. Cand prietenii l-au vazut in asa hal si asa durere, au ramas muti. Timp de sapte zile n-au putut scoate nici un cuvant, ci doar l-au privit printre lacrimi.
Fratilor, sapte zile mai sunt pana la Paste, timp in care inaintea ochilor nostri Cristos Isus este in cea mai cumplita suferinta: de la lacrimile varsate azi asupra Ierusalimului, de la sudoarea de sange din gradina Maslinilor, de la biciuire, scuiparea in fata, palmuirea, imbracarea cu haina de nebun si incoronarea cu spini si pana la rastignirea si moartea pe cruce, il vom vedea intr-o stare mult mai jalnica decat cea a lui Iob. Care trebuie să fie atitudinea noastra de crestini?
In mijlocul multimii care il aclama si-l sarbatorea cu entuziasm, Isus a lacrimat. De ce? De ce in lume mii si milioane de oameni nu stiu ce-i sarbatoarea? De ce milioane de copii nu stiu ce-i fericirea? De ce milioanele de tineri muncesc ca robii si nu li se da ceea ce-i drept? Este o cantare, pe care, poate, am auzit-o in timpul Postului Mare:
– De ce, Isuse, atatea lacrimi?
– De ce? Intrebati pe Petru sau pe Magdalena, intrebati pe Lazar sau Ierusalimul! Iubirea plange pentru voi.
– De ce, Isuse, atatea bice?
– De ce? Intrebati calaii sau pe Pilat din Pont, sau pe Baraba, sau victima din Ierihon! Pacatul vostru este greu!
– De ce, Isuse, asa coroana?
– De ce? Intrebati pe regii vostri, sau pe soldati, sau pe cei din Cafarnaum care m-au vrut rege! Am spus adevarul curat si spinii sunt rasplata mea!
– De ce, Isuse, asa o cruce?
– De ce? Dar voi de ce muriti? Tata, de ce m-ai parasit? Iarta-i ca nu stiu ce fac! Ca sa traiti, am murit pentru voi.
Desi Isus, Dumnezeu din Dumnezeu, a suferit ca om, a suferit atat de mult incat putem spune ca a suferit infinit, ca Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi; nu ca ar fi murit in natura sa divina, ci natura divina l-a sustinut pe Fiul Omului sa sufere mai mult decat poate suferi un om, decat ar putea sa sufere toti oamenii impreuna; natura divina nu i-a usurat chinul, ci i-a marit capacitatea de a suferi peste puterea mintii noastre de a ne inchipui. Cred ca din suferinta lui a dedus sutasul roman ca intr-adevar: Cu adevarat acest om era Fiul lui Dumnezeu.
Noi avem aceasta credinta?
Daca da, atunci sa spargem alabastrul cu mir de nard de mare pret, ca femeia pacatoasa din casa lui Simon leprosul, sa-i ungem capul si sa-i spalam picioarele cu lacrimile noastre de pocainta, ca in veci de veci sa-i cantam Osana Fiului lui David! Binecuvantat cel care vine in numele Domnului! Amin.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>