Imaginea ospatului este fundamentala in toate culturile si exprima: comuniune, dialog, intimitate. Acest simbolism este reluat si in evanghelii, cu scopul de a evidentia vointa lui Dumnezeu in a face din omenire un popor al celor mantuiti. Adunarea liturgica saptamanala in Biserica vrea sa exprime aceasta invitatie pentru toti, in numele lui Isus Cristos cel inviat.
Prima lectura. Ospatul pe care il pregateste Domnul, este ocazia prin care insusi Domnul ofera daruri comesenilor, cum se obisnuia de catre regi cand erau incoronati. Primul dar este prezenta lui, manifestarea lui. Daca inainte, oamenii mergeau ca orbii, fara a-l cunoaste pe Domnul, iata acum, El, in persoana, le deschide ochii pentru ca sa-l recunoasca. Ultimul dar reprezinta actiunea mangaietoare a lui Dumnezeu care sterge lacrimile de pe fiecare chip, pentru ca el cunoaste fiecare istorie si suferinta.
A doua lectura. Situatiile infruntate de sfantul Paul din iubirea lui Cristos sunt prezentate in contrapunere intre saracie-bogatie, satietate-foame. Sfantul Paul arata drumul acceptarii suferintei si a umilirii in urmarea lui Isus. Numai astfel va fi posibil, pentru discipol, sa aiba il el adevarata forta si bogatie : Toate le pot indura intru cel care ma intareste.
Evanghelia. Fragmentul de azi ne prezinta parabola marelui ospat la care toti suntem invitati. Invitatia ramane chiar si dupa ce primii invitati au refuzat. Este evidenta vointa de a le oferi tuturor posibilitatea de a participa la bucurie; nu este vorba de un raspuns oarecare, ci de angajare pentru a fi demni de aceasta bucurie. Oferirea iubirii gratuite din partea lui Dumnezeu nu poate fi o cauza pentru o viata nedreapta fata de el.
