A iubi cu adevarat este o atitudine dificila. Totusi, fiecare comunitate crestina este intemeiata pe iubirea lui Cristos, in ciuda dificultatilor, a egoismului si a despartirii. Pentru fiecare crestin, a iubi nu este usor, trebuie sa inceapa zilnic, pentru ca iubirea aproapelui sa devina matura si purificata de limitele umane. Zilnic, trebuie sa invatam arta iubirii, zilnic trebuie sa frecventam scoala lui Cristos, adevarata iubire, cu ajutorul Duhului Sfant.
Evanghelia: Darul Duhului Sfant va fi daruit si cunoscut de discipoli, va ramane cu ei si ii va face capabili sa cunoasca adevarul, ne spune Isus. In timp ce Isus, dupa inviere se indeparteaza in mod vizibil de discipoli, el se apropie intr-un mod nou, in comuniune cu Duhul Sfant, si astfel Cristos ramane viu in discipoli si in biserica sa. Datoria Duhului Sfant este de a inspira orice lucru pentru a cunoaste mai mult misterul lui Cristos, misterul iubirii. De fapt, Duhul pe care Cristos ni-l promite si care vine de la Tatal, este Duhul iubirii; si chiar de la acest Duh, crestinii trebuie sa implore capacitatea de a marturisi ca Domnul este viu prin iubirea traita in mod reciproc.
Prima lectura: Faptele apostolilor continua sa manifeste raspandirea evangheliei de la inceputul crestinismului. In Ierusalim, Iudeea si Samaria, anuntul lui Isus Inviat este insotit de prezenta sa eliberatoare.
A doua lectura: in acest fragment al scrisorii sale, sfantul Petru ne indeamna la o purtare conforma cu alegerile discipolilor lui Isus. Viata crestinilor constituie, pentru apostol, o marturie semnificativa si credibila a crestinismului. De aceea, o marturie vizibila si convingatoare consta mereu in iubirea reciproca care trebuie sa caracterizeze comunitatile crestine. Priviti cum se iubesc: spuneau paganii referitor la primii crestini.
