Doamne, arata-ni-l pe Tatal si ne este de ajuns. In aceasta cerere a lui Filip recunoastem vocea multora si chiar vocea noastra. In aceasta intrebare redescoperim intrebarea lui Moise: Doamne, arata-mi Gloria ta! ( Ex 33,18). Sau cererea psalmului: Inima mea te doreste pe tine. Caut fata ta. Fata ta, Doamne, eu o caut!. Sfantul Augustin afirma: Orice dorinta a noastra se va indeplini atunci cand il vom vedea fata in fata pe Dumnezeu.!. Este vocea multimii care se intreaba mereu: Unde este Dumnezeu? Unde este Dumnezeul tau? Intrebarea lui Filip este prezenta in fiecare om!
Filipe, cine m-a vazut pe mine l-a vazut pe Tatal!, este raspunsul lui Isus. Eu sunt in Tatal si Tatal este in mine, adica pentru Isus este o ocazie de a repeta evanghelia Tatalui: Tatal meu va iubeste. Pentru a-l intelege pe Tatal, trebuie sa indreptam privirea noastra spre Isus, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Si acest Dumnezeu este pentru toti Abba, Tata, mereu Tata milostiv si plin de iubire fata de noi. Si Isus este pentru totdeauna calea, adevarul si viata pentru toata omenirea. ( Evanghelia)
Unitatea si demnitatea unei comunitati nu se construieste dupa planurile umane, ci in jurul revelatiei divine. Prin rugaciune, Duhul Sfant ne va sugera calea comuniunii si a fraternitatii. In comuniune cu Tatal prin Duhul Sfant, si dupa exemplul oferit noua de Isus vom regasi unitatea, adevarata familie a fiilor lui Dumnezeu. ( Prima lectura)
Momentele de descurajare ne atrag atentia asupra demnitatii noastre si a valorilor care orienteaza viata noastra. Aceasta sugereaza sfantul Petru comunitatilor sale, readucand-o la radacina vietii sale ca si popor al lui Dumnezeu, si apoi ne indeamna sa ramanem uniti cu Cristos, calea noastra. ( A doua lectura )
