Postat pe 9 martie 2008 în Predici

In fata mortii, enigma conditiei umane este mare, ne spune documentul Conciliar Gaudium et Spes. In fata dramei mortii, fiecare om este lovit de un sens de ratacire. De ce traieste in noi un suflu de infinit si de vesnicie daca suntem constransi la moarte ? Prin ea se sfarseste totul sau este o trecere spre o alta viata?
Evanghelia. Relatarea invierii lui Lazar ne ajuta sa intelegem ca Isus se prezinta ca Domnul vietii, capabil de a invinge drama mortii. Chiar daca aceasta drama ramane in toata dimensiunea ei , atinge pana in profunzime inima si speranta omului. Dar Isus proclama cu fermitate: Eu sunt invierea si viata!.
Prima lectura. Acest adevar proclamat de Cristos a avut nevoie de un drum lung care parcurge tot Vechiul Testament. Abia spre sfarsit se intelege ca Dumnezeu este un Dumnezeu al vietii, un Dumnezeu al invierii, si astfel se pregateste evenimentul pascal al lui Cristos care cheama pe toti oamenii sa impartaseasca aceeasi experienta.
A doua lectura. Sfantul Paul ii invata pe toti crestinii ca Duhul Sfant, daruit celor botezati, ne permite sa gustam, in timpul vietii pamantesti si in adancul existentei noastre, bucuria vietii. Trebuie sa acceptam si sa ne lasam plasmuiti de forta Duhului care reinnoieste si indreapta viata omului spre viata deplina.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>