Postat pe 3 februarie 2008 în Predici

Fragmentul Evangheliei pe care il proclamam astazi in liturgia euharistica, reprezinta o imagine diferita despre Dumnezeu si cu privire la asteptarile noastre fata de El. Actiunile lui Dumnezeu nu au nici putere si nici bogatie, dar prezinta mereu un orizont de speranta, de milostivire si de pace. A-l cauta pe Domnul, inseamna a deveni poporul sarac si umil, supus vointei lui Dumnezeu, capabil de accepta logica lui.
Prima lectura: profetul Sofonia se adreseaza celor saraci pentru ca sa caute dreptatea si umilinta, pentru ca Dumnezeu apara dreptatea celor saraci si slabi in fata nedreptatii. A se supune lui Dumnezeu, a se increde in bunatatea lui cere mereu fapte care respecta demnitatea celui sarac.
A doua lectura: intelepciunea crucii si exemplul comunitatii. Sfantul Paul afirma cu claritate: Cuvantul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu. Omul, prin intelepciunea sa nu-l cunoaste pe Dumnezeu, iar sfantul Paul prezinta crucea lui Cristos ca lege care mantuieste. Experienta crestinilor din Corint constata ca nu poate exista mantuire pentru om decat pornind de la Cristos rastignit.
Evnaghelia: Domnul urca pe munte pentru a lansa provocarea iubirii pentru toti aceia care cauta fericirea. Isus a trimis acest mesaj de-a lungul secolelor pentru ca oamenii sa traiasca cu intelepciune. Dumnezeu il alege pe cel care, in fata oamenilor este mic pentru a realiza Imparatia lui Dumnezeu. Unde este prezent spiritul fericirilor se traieste cu libertate, cu umilinta, cu intelepciune, devenind capabil de a realiza valorile esentiale pentru o existenta de pace, de dreptate, de iubire.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>