Postat pe 6 ianuarie 2008 în Predici

Solemnitatea Epifaniei Domnului constituie incoronarea perioadei Craciunului. Aceasta solemnitate
trebuie sarbatorita sub calauzirea acelei lumini care manifesta si lumineaza pe Pruncul in iesle, o
lumina care prin El se raspandeste asupra intregii omeniri de-a lungul intregii istorii.
Epifania reprezinta, mai ales sarbatoare luminii care provine de la un Prunc ce lumineaza pe fiecare
om si indeparteaza intunericul pacatului si noaptea necredintei. El este Fiul lui Dumnezeu de la care
provine orice lumina si orice dar perfect. In adunarea noastra, in viata noastra, trebuie sa celebram
aceasta lumina si sa ne lasam patrunsi de ea, pentru a deveni fii ai luminii in ziua de azi.
Epifania este si sarbatoarea darurilor, mai ales ale darurilor pe care le dace Dumnezeu insusi omenirii
prin Isus Cristos si in Cristos. Sa recunoastem ca Isus Cristos este darul cel mai important si
fascinant, de neinlocuit, pentru oamenii tuturor timpurilor. Darurile magilor au o semnificatie simbolica
( aur: regalitate, tamaie: divinitate, si smirna: patima lui Isus ), dar litugia se indeamna sa trecem de
la daruri la Darul prin excelenta: Isus, Mantuitorul nostru !
Epifania este triumful credintei, acea credinta care contempla planul iubirii lui Dumnezeu, acea
credinta care recunoaste splendoarea gloriei divine in saracia unui copil abia nascut. Orice
credinta autentica, mai ales credinta crestina are aceasta capacitate de a patrunde dincolo de
aparente, de a vedea ceea ce este ascuns. Credinta este un dar, insa Epifania dezvaluie ca este si
o cautare, un drum spre Dumnezeu. Steaua poate fi considerata ca simbolul harului divin care ne
mintine veghetori in acest drum. Credinta si ratiunea sunt acele doua lumini necesare fiecarui om
pentru a ajunge la mantuire.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>