Postat pe 23 decembrie 2007 în Predici

Cuvatul profetic Emanuel, adica Dumnezeu este cu noi, se infaptuieste in Isus din Nazaret. El este semnul intalnirii si al reconcilierii intre Dumnezeu si om. Desi este o initiativa a lui Dumnezeu, totusi omul nu ramane pasiv. Intalnirea este dar, care cere raspunsul si colaborarea omului. Asteptarea noastra nu este o asteptare pasiva si inactiva, dimpotriva este bogata de atentie, disponibilitate si raspuns. Imparatia lui Dumnuezeu manifesta iubirea Sa pentru omenire, insa cere si iubirea omului, caci numai astfel iubirea devine istorie, relatiii constructive, civilizatie, mantuire.
Evanghelia, punand in legatura nasterea lui Isus cu semnul lui Emanuel profetizat in Isaia, afirma ca Isus este acest semn al lui Dumnezeu care ramane cu noi. Si persoana sfantului Iosif, ne arata un nou model de dreptate, care nu constra intr-o asculta a unei legi, ci mai ales, in ascultarea totala, pentru ca stie sa discearna vointa lui Dumnezeu si accepta colaborarea activa cu planul divin.
Prima lectura ne relateaza ca semnul Emanuel este la centrul istoriei mantuirii : intr-o situatie de descurajare si de criza, oamenilor le este usor sa se bazeze pe idoli care pe sigurantele umane. Referitor la pozitia regelui de a cere ajutorul lui Dumnezeu, profetul Isaia anunta un semn profetic de speranta. Acest semn, pentru crestini, este si va fi mereu Isus, Fiul lui Dumnezeu.
A doua lectura exprima toata credinta sfantului Paul: Isus din Nazaret este Mesia, este Fiul lui Dumnezeu. Aceasta convingere care este temelia vietii sare, sfantul Paul o impartaseste cu credinciosii din Roma. In aceasta perspectiva, Craciunul ne este necesar pentru ca marturisirea noastra sa devina un imn adevarat de lauda fata de misterul Intruparii.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>