Postat pe 2 decembrie 2007 în Predici

Cu prima duminica din advent incepe, pentru Biserica, un nou an litugic, care ofera un semn de speranta, pentru ca Fiul Omului, Cristos, glorios, va veni. Nu cunoastem timpurile si modalitatile acestei venire, dar suntem siguri de aceasta promisiune: venirea celui inviat desavarseste opera mantuirii. Viata noastra trebuie traita in acest timp de veghe. A astepta si a veghea, sunt doua fete ale unei singure atitudini de incredere si de asteptare plina de speranta.
Asteptarea, adventul, este un timp pretios; cel care asteapta traieste o anumita bucurie. A astepta, inseamna a cultiva speranta, a oferi o semnificarie timpului si vietii. A veghea, inseamna a ingriji pentru ca distractiile si preocuparile cotidiene sa nu ne sustraga de la obiectivul nostru,adica de la intalnirea cu Domnul.
Prima lectura: profetul Isaia, intr-o viziune universala, ne invita pe toti oamenii sa umblam in lumina Domnului, spre Ierusalim, considerat de catre profet ca realitate istorica, dar si ca simbol. Acolo vom afla relevatia pe care Dumnezeu o ofera tuturor, ca pe o lumina capabila de a insoti drumul popoarelor, si reprezinta misiunea viitorului Mesia, Isus din Nazaret.
A doua lectura. Sfantul Paul insista asupra datoriei fiecarei crestin de a veghea in asteptarea Domnului care vine. De fapt, noi suntem mantuiti, dar pe de alta parte, traim un process continuu de indreptatire. Apostolul ne invita sa privim la centrul istoriei mantuirii, la prezenta celui inviat, si ne invita sa traim ca fii ai luminii, dispusi la convertire.
Evanghelia. La multe intrebari si nesigurante ale lumii, fragmentul evangheliei ne spune ca trebuie sa devenim protagonisti activi si constienti ai timpului nostru, sa depasim toate temerile pentru a ne pregati cu Domnul invingator.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>