Postat pe 18 noiembrie 2007 în Predici

Sa ne punem speranta in Domnul: aceasta perspectiva trebuie sa insoteasca viata noastra de crestin. Discursul pe care il vom discuta in Evaghelia lui Isus ne pune in fata seriozitatii vietii noastra si a necesitatii de a da marturie despre iubirea lui Dumnezeu.
Prima lectura. Fragmentul ne descrie rasaritul unei zile in care caldura va distruge toti pomii care produc roade daunatoare. In acea zi, dupa ce va fi distrus raul, va fi posibil sa iesim din casa pentru a trai cu bucurie. Deci, ziua ne permite sa recuperam calitatea vietii pentru cei care sunt drepti fata de Dumnezeu. Profetul vorbeste astfel pentru ca poporul sa recupereze o atituine mai dreapta:in cult, in viata, in valorile sale. Vrea ca poporul sa contemple soarele dreptatii si sa inainteze cu speranta in Domnul.
A doua lectura. Apostolul, vazand superficialitatea unor crestini, accentueaza necesitatea de a fi harnici si fideli in alegerea credintei, oferind si exemplul sau. Cuvintele apostolului Paul ne amintesc de cuvintele evangheliei fata de slujitorul fidel si veghetor, pe care stapanul il gaseste veghind. El va primi rasplata pentru slujirea sa fidela.
Evanghelia. Pietrele templului din Ierusalim se vor darama in anul 70, iar comunitatea crestina, luminata de cuvantul Domnului sau, reflecta asupra acestui eveniment. Invatatura lui Isus face ca comunitatea sa intealeaga ca sfarsitul templului nu coincide cu sfarsitul timpului. Domnul istoriei ramane stapan si mantuitor, iar discipolii fideli, stiu sa astepte, sa fie perseverenti intr-o angajare umila, zilnica si coerenta. Acest fragment reprezinta o incurajare, pentru ca Dumnezeu continua sa costruiasca imparatia sa, si nu vrea ca poporul sau, adunat de Cristos, sa traiasca in teama.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>