Postat pe 2 septembrie 2007 în Predici

Liturgia Cuvantului de astazi ne invita sa reflectam asupra alegerii „ultimului loc”. Celebrarea constituie un imn de lauda catre Tata, care in ciuda maretiei lui, ne invita sa participam la ospatul sau. Primul loc ii apartine Lui, dar lui ii este placut sa fie alaturi de cei saraci si marginalizati. Noi il reunoastem ca „Tatal celor smeriti”, al celor carora le este transmisa vestea cea buna a iubirii sale. „Dumnezeule, care ii chemi pe cei saraci si pacatosi…fa ca Biserica ta sa cinsteasca preenta Domnului in cei smeriti si suferini, si toti sa ne recunoastem frati la ospatul sau!”
Prima lectura subliniaza atitudinea umilintei: Dumnezeu este cinstit de cei umili, si cel care se face umil si smerit in viata lui, imitandu-l pe Domnul nostru Isus Cristos primeste haruri imbelsugate de la El.
A doua lectura descrie contextul ideal al celebrarii noastre liturgice. Participarea noastra la adunarea liturgica a noii aliante, trezeste in inima noastra sentimente de milostivire si de comuniune, si ne indruma sa construim poporul Dumnezeului celui viu, si astfel von trai ca frati impacati ai unicului Mijllocitor al nostru, Isus Cristos.
Evanghelia ne prezinta acelasi orizont, dar in mod mai evident: a trai ca frati si surori in lume, inseamna inainte de toate, a ne pune in slujirea celor mai slabi si nevoiasi. Pentru a fi mari fata de Dumnezeu trebuie sa alegem ultimul loc, dupa exemplul lui Isus, adica a-i sluji pe toti fara deosebire.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>