Postat pe 8 aprilie 2007 în Predici

Iubiti credinciosi, in aceasta Noapte Preasfanta, dupa solemna priveghere pascala, as vrea sa va relatez, foarte pe scurt, o istorie incredibila, o istorie aproape de necrezut.
Cu multi ani in urma, a trait un om pe nume Isus, care pe unde trecea facea numai bine si vorbea peste tot despre un Dumnezeu, Tata bun, milostiv, iertator, iubitor de oameni. Vorbea cu atata convingere despre bunatatea acestui Dumnezeu, incat cei care aparau imaginea unui Dumnezeu dur si razbunator, l-au omorat. Deja suntem in fata unui fapt incredibil, dar nu e de ajuns: iesi vorba ca acest Isus ar fi inviat, deoarece de data asta Tatal chiar s-a suparat si nu a acceptat moartea Fiului sau, fapt pentru care l-a inviat si unii chiar l-au vazut.
El insa nu a facut mare caz de acest lucru, de fapt nu a avut aparitii rasunatoare, spectaculoase, nu a aparut de exemplu in templu, pentru ca tinea la libertatea celor care nu-l voiau, care voiau sa-l creada mort. Astfel suntem in fata unui crez dublu: cine il crede mort, cine il crede viu. Pare ca Isus o face dinadins pentru ca fiecare sa adere la credinta pe care o prefera, care il lasa mai liber, deoarece pe el il intereseaza un singur lucru: sa darame orice falsa imagine pe care omul si-a facut-o despre Dumnezeu in decursul secolelor, al istoriei; sa faca in asa fel ca omul sa nu mai tremure, sa nu se mai cutremure la auzul lui Dumnezeu, chiar cu riscul de a-i nega existenta, caci e mai bun un Dumnezeu inexistent sau mort, decat un Dumnezeu monstru.
Isus isi descopera invierea celui care se bucura de aceasta veste, dar aceasta va ramane pentru totdeauna un fapt tainic, pentru ca fiecare sa poata crede sau nu, in mod liber. Numai asa devenim toti fii liberi ai lui Dumnezeu si nu robii fricii de un Dumnezeu judecator, razbunator, care pedepseste.
Iubiti credinciosi, dupa Dvs., Isus din Nazaret, omul Isus, era sigur de invierea sa? Din conversatiile sale cu apostolii, consemnate in Sfintele Evanghelii, reiese ca nu era chiar asa de convins. Insa de un lucru nu s-a indoit nicio clipa: de mana Tatalui intinsa mereu asupra lui. De acest lucru n-ar trebui sa ne indoim nici noi, niciodata. Nu trebuie sa facem din inviere un slogan, o recompensa, un premiu; sa n-o folosim ca pe un drog pentru cel sarac, pentru cel nenorocit; nu merge. Sa incercam asadar sa vedem invierea cu ochii lui Isus: sa dam importanta acestei vesti bune, ca bratul puternic al Tatalui sta mereu intins si asupra noastra, ca acest brat puternic ne scoate si pe noi din tot raul, asa cum l-a ridicat pe Isus din intunericul mormantului, al mortii.
Crestinul nu este cineva care stie mai multe decat altii despre viata vesnica. El este cel care are totala incredere in Dumnezeu astazi si aici, si asta ii este de ajuns. Ceea ce conteaza este sa descoperi ca Dumnezeul nostru este un Parinte bun, si daca el va crede ca este un bine sa fim impreuna cu el pentru toata vesnicia, atunci va face tot posibilul ca aceasta sa se implineasca, asa cum a facut pentru Fiul sau, Isus. Amin.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>