Timpul Postului Mare cere convertire. Pentru ca convertirea sa fie posibila, este indispensabil ajutorul lui Dumnezeu. El este milostiv fata de noi, nu priveste la trecutul nostru pacatos, ci ne deschide la un nou viitor mereu nou. Convertirea, deci, este un dar al sau la care noi suntem invitati sa raspundem. Harul si responsabilitatea sunt aspecte prezente in aceasta celebrare, bucuria pentru harul indispensabil al convertirii si constientizarea pericolului mereu prezent de a ne inchide in noi insine si de a-l refuza pe Dumnezeu.
Vocea care provine din rugul arzand, prin revelarea lui dumnezeu lui Moise, in prima lectura, cere sa ne descaltam: este gestul celui care renunta sa domine, oferind spatiu prezentei misterioase a lui Dumnezeu. Aici, Dumnezeu este experimentat ca Cel care intra in viata pentru a conduce si a mantui, pentru a ne elibera prin iubirea sa.
A doua lectura atrage atentia asupra acestui primat al initiativei divine, care se manifesta in istoria fiecaruia si ne indeamna la umilinta: “Cel care crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada.”
Mesajul parabolelor Evangheliei este clar: trebuie sa profitam de timpul de har, de momentul milostiviriii inainte de a fi prea tarziu. Apoi, parabola ne ofera o atitudine a lui Cristos, oferindu-ne imaginea unui viticultor care reprezinta figura lui Cristos mijlocitor in favoarea noastra la Tatal.
