De multe ori in viata avem impresia ca suntem mai buni decat ceilalti, ca meritam mai mult sa fim iubiti de Dumnezeu . Iar atunci cand ni se intampla ceva neplacut, ne intrebam: Cu ce am gresit, ca ma pedepseste Dumnezeu asa?
Nu intelegem faptul ca prin aceste lucruri neplacute, Dumnezeu ne cheama la convertire. Sunt ca niste atentionari pe care ni le face Dumnezeu ca sa ne aminteasca faptul ca El ar trebui sa fie pe primul plan in viata noastra.
Avem mereu tendinta de a ne pune diferite masti prin care ascundem neputintele noastre, prin care vrem sa aratam lumii cat suntem de buni si ce credinta puternica avem. Dar Dumnezeu ne cunoaste, el stie ce este in adancul sufletului nostru si cat de departe suntem de adevarata credinta. El singur poate aprecia roadele pe care le aduce fiecare dintre noi.
Iubirea lui Dumnezeu pentru noi nu este conditionata de perfectiunea noastra. Dumnezeu nu asteapta de la noi ca sa fim perfecti. Din contra, el vrea sa ne dam seama de imperfectiunile noastre, de faptul ca prin propriile noastre forte nu suntem capabili sa realizam nimic. El vrea sa vedem cata nevoie avem de milostivirea Lui, cat de mult ar trebui sa ne incredintam viata in mainile Lui.
Suntem asemenea smochinului neroditor, care, daca nu vine viticultorul sa il ingrijeasca, sa-i puna gunoi si sa il sape la radacina, nu va aduce niciodata rod. De trei ani a fost sadit smochinul, si cu toate ingrijirile viticultorului, el nu a adus inca rod. Pe noi insa, de cati ani ne ingrijeste Isus, si inca nu am rodit ? Ce ar trebui sa ne mai faca pentru ca sa aducem rod? Nu suntem cu nimic mai buni decat ceilalti oameni, asemenea celor 18 peste care a cazut turnul din Siloe. Deci Isus ni se adreseaza si noua atunci cand spune: Daca nu va convertiti, cu totii veti pieri la fel.
In general, avem planurile noastre, ideile noastre despre cum ar trebui sa decurga viata noastra. Si nu ne gandim daca aceste planuri corespund cu planurile pe care le are Dumnezeu pentru noi. Ne rugam fierbinte pentru ca sa ni se implineasca dorintele, in conformitate cu aceste planuri, si atunci cand Dumnezeu randuieste altceva pentru noi, suntem revoltati. Uitam cu desavarsire rugaciunea lui Isus de pe Muntele Maslinilor: Tata, daca vrei, indeparteaza potirul acesta de la mine, dar nu vointa mea, ci a ta sa se faca (Lc 22, 42).
De cate ori, prin actele noastre, prin hotararile noastre, il oprim pe Isus sa vina in viata noastra si sa ne ingrijeasca, asa cum vrea el? De cate ori nu conditionam harul lui Dumnezeu prin planurile la care nu vrem sa renuntam?
Dumnezeu este cel care vine in intampinarea noastra, El ne alege pe noi, si nu invers. El stie ce este necesar pentru mantuirea noastra. Important pentru noi este sa colaboram cu harul sau ! Isus este cel care mijloceste pentru fiecare dintre noi, la Tatal: Stapane, mai lasa-l si anul acesta pentru ca sa-l sap de jur imprejur si sa-i pun gunoi. Poate va face fructe la anul. Daca nu, il vei taia. Amin.
