Aceasta duminica ne prezinta esentialul vietii crestine: iubirea lui Dumnezeu si iubirea aproapelui. Toata viata noastra depinde si se masoara prin iubire. Pentru a-l iubi pe Dumnezeu si pe aproapele, crestinul trebuie sa aiba un fundament puternic, adica caea credinta si acea ascultare fata de unicul Dumnezeu si domn, care s-a revelat in Isus Cristos. Fara credinta in Dumnezeu ca unicul Domn, si in iubirea sa milostiva, nu poate exista o iubire crestina.
Crestinul este capabil de a iubi cu adevarat si permanent, pentru ca iubirea lui isi are izvorul in Dumnezeuinsusi, este o imitare a iubirii lui Dumnezeu. Iubirea care se naste dintr-un om fara Dumnezeu, ramane doar o iubire foarte limitata. Numai Dumnezeu si prezenta Fiului sau Isus, “intalnit” in existenta umana, imbogatesc iubirea umana cu vesnicia.
Sfantul Parinte Benedict al XVI-lea, in prima sa Encilica, Deus Caritas est, a vrut sa prezinte lumii ceea ce sfantul Ioan a scris in prima sa scrisoare: “Noi am recunoscut iubirea pe care Dumnezeu o are pentru noi si am crezut”. Sfantul Parinte afirma ca aceasta este “formula sintetica a existentei crestine”. Este o formula crestina si nu doar umana, si este prezenta in cel care se confrunta mereu cu Cristos si cu invatatura lui. Cristos etse adevaratul exemplu al iubirii Tatalui si a oamenilor.
