Postat pe 6 august 2006 în Predici

Intr-un loc foarte indepartat, pe munte, Isus savarseste al doilea eveniment al deplinei sale revelatii: dupa botez si inainte de inviere, schimbarea la fata constituie a doua mare manifestare a dumnezeirii sale. in liniste, departe de lume, cativa discipoli percep ceva despre viata vesnica, o incrucisare a cerului cu pamantul. Isus este lumina, nici trupul sau hainele nu constituie o piedica, totul straluceste, totul este numai adevar si frumusete. aceasta viziune reprezinta un mare moment de incredere pentru cei care trebuie sa accepte scandalul patimii.
Schimbarea la fata afirma pentru noi ca exista un viitor pentru istoria omenirii, ca speranta este posibila. Exista un sens al vietii si al lucrurilor pe care nici o putere pamanteasca sau cereasca nu o poate distruge: este puterea iubirii lui Dumnezeu. Pe munte, Isus nu este singur: este cu Moise si Ilie. Ei vorbesc despre planul lui dumnezeu manifestat prin Lege, Profetie si Iubire. Fara iubire, nu exista cu adevarat viata umana si invierea apare astfel ca triumf al iubirii.
Schimbarea la fata devine o forta pentru discipoli in fata crucii. Vocea Tatalui acoprea tot pamantul: „Acesta este Mesia pe care il asteptati. Sa-l ascultati!” In acea zi, cei trei discipoli traiesc o anticipare a diminetii Pastelui.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>