Postat pe 2 iulie 2006 în Predici

Realitatea mortii deseori descurajeaza si chiar sperie pe om. Omul percepe moartea ca fiind total lcontrara vietii, ca o violenta impotriva dorintei de nepotolit pentru viata.
Si, in viziunea credintei, moartea este un faliment al creatiei , Dumnezeu nu a creat omul pentru moarte: „Dumnezeu l-a creat pe om pentru o existenta nepieritoare si l-a facut ca o imagine a propriei sale fiinte” (prima lectura).
Moartea intrat in lume din cauza pacatului. Dumnezeu ne cheama la viata, si Biblia ne spune ca viata este un dar al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu se complace in moartea oamenilor ( cfr Ez 18.32 ), dimpotriva s-a revelat in cristos, „Dumnezeul celor vii si nu al celor morti”. Cristos, este si „Cuvantul vietii, invierea si viata, El este painea vietii…”.
Minunile, in special ale invierii, marturisesc ca El a venit pentru a comunica viata, si aceste fapte constituie un semn al destinului la care este chemata omenirea: viata vesnica. Putem spune ca mesajul crestin inseamna a paricipa la viata cu Cristos si in Cristos. Prin Cristos si prin invierea lui, cine crede, chiar daca moare priveste moartea ca o trecere la viata intr-un orizont pascal.
Moartea, pentru crestini, devine astfel o usa deschisa spre ceruri noi. Iata de ce alaturi de expresiile de frica, gasim la multi sfinti o dimensiune de speranta. Sfantul Paul afirma: „Doresc ca acest trup al meu sa moara si astfel sa ma intalnesc cu Cristos”. Sfantul Francisc adauga: „Binecuvantat sa fie Domnul meu si pentru sora noastra moarte…”

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>