Postat pe 18 iunie 2006 în Predici

Prin fragmentul Evangheliei de azi, Isus doreste sa ofere un raspuns la ideile si la asteptarile mesianice ale poprului evreu din timpul sau. Isus corecteaza doferitele idei ale farizeilor, ale zelotilor si afirma solemn ca Imparatia este opera lui Dumnezeu si nu a oamenilor. Cele doua parabole afirma ca, activitatile umane sunt folositoare, dar pentru realizarea Imparatiei este necesara interventia divina. Chiar si sfantul Paul afirma: „Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca” (1 cor3,6 ). Si prima lectura intareste convingerea ca Dumnezeu are initiativa libera si deplina; „Toti arborii padurii vor sti ca eu sunt Domnul”.
Venirea imparatiei este, deci, initiativa gratuita a lui Dumnezeu, insa crestinul trebuie sa colaboreze cu cateva atitudini fundamentale. Se face referire la o imagine a Bisericii, bazata mai mult pe organizare si programe, decat pe ascultarea Cuvantului si pe increderea in Dumnezeu. Se sugereaza astfel o Biserica care, eliberata de compromisurile puterii umane, se pune cu incredere in mainile Domnului. Este un context de saracie si de disponibilitate fata de Cristos, de rabdare, care nu inseamna neangajare, ci o constiinta clara ca Dumnezeu cheama cand si cum vrea, insa cere colaborare umila si generoasa.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>