Postat pe 2 octombrie 2005 în Predici

Cunoastem cu totii grija pe care orice viticultor o are pentru via sa, oferind timpul si truda sa, si este normal ca apoi sa astepte roadele.
Profetul ( prima lectura ) aseamana poporul lui Israel cu o vie de care se ingrijeste insusi Dumnezeu. Insa aceasta vie, in loc de a oferi roade bune asa cum cere Domnul, a continuat sa produca struguri salbatici, nerespectand angajarile luate. Dupa ce l-a mustrat pe poporul sau, Dumnezeu descopera consecintele neraspunderii la grijile sale.
Sfantul Paul ( a doua lectura) doreste ca si crestinii din Filip sa reuseasca sa invinga orice neliniste si preocupare excesiva, punand increderea deplina in Domnul si in rugaciune; o rugaciune bazata pe o abandonare filiala fata de Tatal care se ingrijeste de fiecare dintre fiii tai. Si apoi, deschiderea mintii si a inimii ne deschide la actiunea Duhului: El singur ne va darui pacea si linistea.
In Evanghelie, Isus relateaza parabola care dezvaluie comportamentul conducatorilor poporului lui Israel: preotii, invatatorii legii, scribii si farizeii. Acestora le-a fost incredintata speranta mesianica, dar ei au tradat misiunea lor, ajungand chiar sa-i persecute si sa-i ucida pe cei trimisi de Dumnezeu.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>