Postat pe 18 septembrie 2005 în Predici

Distanta si prosperitate: acestea sunt cuvintele care pot sa rezume lecturile de astazi. In textul din Isaia pe de o parte se afirma ca Dumnezeu este dincolo de capacitatea noastra de intelegere: „Cat de mult Domnul depaseste pamantul, asa de mult caile mele depasesc caile vostre”, si pe de alta parte ca acest Dumnezeu poate fi gasit, este aproape de noi si ne invita sa-l cautam, sa-l chemam, si astazi. Acest contrast il regasim in lectura a doua, unde Paul aproape ca pare sa destainuiasca filipenilor uimirea sa in fata unui Dumnezeu care se manifesta in fragilitatea trupului sau, a vietii sale si a mortii sale si dorinta sa de o intalnire deplina cu Domnul sau.
Si parabola viticultorilor pare sa pronunte cu emfaza acest contrast intre distanta si apropierea lui Dumnezeu. Pe de o parte avem imaginea unui stapan care iese din casa si care de fiecare data intalneste, vorbeste, ii invita pe toti sa profite ce oportunitatea unei munci. Pe de alta parte avem comportamentul aproape de neinteles al aceluiasi stapan care da aceeasi plata celui care a trudit toata ziua si celui care a lucrat numai o ora. Cu siguranta de mai multe ori il simtim pe Dumnezeu distant si de neinteles: am vrea sa stim sensul raului, al suferintelor, al trudelor care de prea multe ori marcheaza existenta noastra sau a persoanelor de langa noi. Am vrea sa stim sensul dezbinarilor si razboaielor facute adesea in numele sau. In fata acestor intrebari ni se pare putin faptul de a sti ca si el a acceptat sa moara si prea departata promisiunea unei invieri. Pe de alta parte continuam sa e uimim in fata miracolului unei vieti noi, a bogatiei oricarui gest de solidaritate, a iubirii pe care vedem ca stim sa o dam si sa o primim.
Departat sau apropiat, departat si apropiat, pentru multi numai departat, prea des foarte departat. Dar noi unde ne plasam? Isaia ne invita sa stam cu decizia de partea sa, sa umblam in dreptate, sa-l cautam acolo unde poate fi gasit. Paul ne sugereaza sa devenim interpreti cu viata noastra si cu moartea noastra ) ai unei iubiri mai mari. Evanghelia ne cere sa nu ramanem „someri”, sa nu pretindem sa fim cei dintai, sa avem o privire binevoitoare fata de altii, sa continuam sa ne intrebam cu privire la misterul unui Dumnezeu care depaseste si pune in criza calculele noastre si proiectele noastre pentru a le deschide spre orizonturi mai ample.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>