Postat pe 28 august 2005 în Predici

Inca o pagina care nu este usoara, una dintre acelea cre par sa fie facute anume pentru „a complica” existenta: cat de mult am vrea ca evanghelia sa nu ne interpeleze asa de sever, cat de preferabila ar fi o religie asiguratare…Isus il cearta aspru pe Petru care, din elan, miscat de o iubire sincera, a respins ideea unui sacrificiu al sau: cine dintre noi ar fi facut la fel? Cine nu s-ar fi oferit sa-l ocroteasca pe propriul invatator? Si totusi el este acuzat ca gandeste conform oamenilor si nu conform lui Dumnezeu. Dar ce inseamna toate acestea? A face vointa lui Dumnezeu inseamna neaparat a suferi, a nu cauta sa te opui suferintei, ba chiar a o cauta?

Poate ca in trecut o interpretare prea rigida a acestui concept a contribuit la o viziune „trista” a vietii crestine, ca si cum suferinta ar constitui o componenta necesara a crestinismului, un pasaport indispensabil pentru viata vesnica. In realitate Isus nu ne spune sa suferim cu orice pret, ci sa „gandim conform lui Dumnezeu”. Invitatia de a lua propria cruce pe umeri si de a-l urma se poate traduce in indemnul de a accepta viata noastra, de a nu incerca sa fugim de dificultati, chiar mari, care vor putea sa ne fie puse in fata noastra in timpul existentei noastre pamantesti. Care sunt crucile care trebuie suportate astazi? O lista ar fi prea usoara, cate motive avem mereu pentru a ne plange, cate deziluzii, cate lucruri care nu merg asa cum am voi.

Mentaliatea curenta invita incontinuu sa cautam sa evitam toate acele situatii care ne pot crea greutati, nefericire, ajungand pana acolo incat sa refuzam batranetea, daca nu moartea, ca si cum a te simti bine coincide cu tineretea: o tinerete, de altfel, idealizata, patinata, care putin are de-a face cu viata reala. Astazi ca niciodata tot ceea costa oboseala, tenacitate, este adesea confundat cu o suferinta inutila, ducandu-ne la alegeri care sa caute in toate modurile sa evitam acea directie. Insa crestinul nu este un masochist, unul care cauta suferinta ca drum necesar pentru a ajunge la fericirea adevarata; el nu uita ca crestinismul este religia bucuriei, a vestirii victoriei vietii asupra mortii! Este pur si simplu constient ca suferinta este parte integranta a vietii oricarui om: ca si fericirea!

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>