Postat pe 10 iulie 2005 în Predici

Parabolele sunt un îndemn urgent de a asculta Cuvântul Împărăţiei şi de a-l primi în mod dinamic şi perseverent. Pe de o parte, există opunerea şi refuzarea din partea iudeilor, iar pe de altă parte, Isus este primit de discipoli şi de către popor. Conducătorii iudeilor reacţionează cu suspiciune, cu acuzare şi cu ameninţare violentă faţă de anunţul Împărăţiei; cei mici primesc cu încredere şi cu entuziasm vestea cea bună care le promite iertare şi pace.

Parabola Evangheliei descrie contrastul între nerodnicia seminţiei în primele trei situaţii, şi secerişul gradual în celelalte situaţii. Evanghelistul propune parabola, pentru a oferi încredere celor care, continuând misiunea lui Isus oferă Cuvântul care încurajează în momentele de dificultate şi de criză.

Predicarea nu este o iluzie sau un vis, dacă poporul renunţă să trăiască ca şi cum Dumnezeu nu ar exista şi se pune dimpotrivă în căutarea lui. Dacă omul,cu puţină credinţă, se îndepărtează de autosuficienţa şi de orgoliul lui, se va deschide pentru el o viaţă mai fericită. ( prima lectură )

Nici suferinţa şi nici persecuţia nu pot obstacola drumul credinciosului care aspiră să intre în libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu ( a doua lectură ). L-am primit pe Duhul Dfânt ca sămânţă de viaţă veşnică şi aşteptăm împreună creaţia, realizarea deplină a planului lui Dumnezeu asupra oamenilor şi a creaţiei.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>