A-l urma pe Cristos, înseamnă a însuşi dinamismul morţii şi învierii în viaţa zilnică. În acest dinamism este cuprinsă primirea lui Isus, primirea evangheliei şi a aproapelui, mai ales a aproapelui dificil şi problematic. Isus este prezent în cei care îl primesc fără rezerve şi pe cei care au nevoie şi întind mâna: “Dă-ne, Doamne, înţelepciunea şi forţa Duhului tău, pentru ca umblând cu Cristos pe calea crucii, să fim capabili de a ne dărui viaţa…”
Exemplul de primire ( prima lectură ) ne pune în faţa unei experienţe care ne arată cum ospitalitatea poate deveni izvor de binecuvântare. Dumnezeu îl binecuvântează pe cel care îl primeşte, arătându-se El apoi ca dăruitor al vieţii.
Sfântul Paul, amintindu-ne de botezul primit explică semnificaţia semnului baptismal: scufundarea în apă se aseamănă cuacceptarea morţii lui Cristos pentru a învia apoi cu El la o viaţă nouă ( a doua lectură ). Acest mesaj este un îndemn de a trăi într-o noutate a vieţii.
Evanghelia de azi ne împinge să acceptăm crucea în urmarea lui Cristos şi să primim pe fiecare persoană, văzând ?n ea prezenţa lui Cristos.
